vineri, 7 noiembrie 2008

Minciuna.. tacerea..

Cam asa..
Ma privesti.. am lacrimi in ochii.Ca orice femeie care iubeste ca o nebuna.. Ba nu.. nu sunt inca femeie.. si inca nu iubesc.. Lacrimile mele se preling pe obraji..cad de la o intaltime ametitoare pe mainile tale.. Nebunia mea te inspira.. Plang, dar nu vreau sa recunosc ca sunt lacrimi din suflet.. dar tu sti.. plang pentru tine..plang pentru noi.. plang pentru tot ce a fost odata.. si plang pentru tot ceea ce va fi..
Da, stiu.. si tu sti.. sunt o fata puternica, dar ceea ce adimri mai mult la mine este ca am puterea de a-mi recunoaste totusi neputinta de a nu avea ce cred eu ca ma poate face fericita.. Doar cine e puernic cu adevarat recunoaste sincer ca e slab in fata sortii..recunosc ca sunt o persoana in mana destinului.. Recunosc ca sunt slaba.. si pentru asta ma vezi fata, nu piatra de muzeu..

Nu stiu de ce simt ca nu ma prabusesc chiar cand nenorocirea de care ma tem bate la usa.. O astept, nu ma grabesc sa-i deschid, dar stiu ca nu se va lasa pana nu merg sper usa sa o intampin. Cand simtim ca e iminenta, ne trezim din meditatie, cu sufletul pregatit si mergem usor sper usa.. calmi.. curajosi sa ne infruntam soarta..
Nu-i asa ca viata devine un miracol in clipa cand iti regasesti puterea de a traii fara lucrurile de care credeai ca nu te poti lipsi ? Stiu..sunt momente dure.. cand te intorci in trecut si iti faci din el o casa pe care nu vrei sa o darami nici in ruptul capului. Daram-o naibii.. te ajut si eu, deaia sunt aici.. nu poti distruge trecutul, dar ai puterea de a alege sa zidesti casa in alta parte .. mai departe.. in timp..

Suntem intr-o padure.. noi.. doi.. radem, ne ciupim.. ne jucam.. ma opresc.. iti pun o intrebare : Padurea in care suntem apartine carui timp gramatical ? Ca sa stiu daca aceea casuta din spatele tau e a ta.Si din cate linguri de zahar ai nevoie ca sa ajungi pana la luna, la care visezi ? Razi ca o valiza desfacuta cand te surprind mereu cu cate o intrebare.. tampita.. Timpul in care locuim acum nu e nici el unul obijnuit.Si acum stiu..m-am luminat.. Casa din spatele tau nu e a ta.. Nu mai este. Ai in mana un baros.. am si eu unul.. Dar ce sa facem cu barosul? Hai mai bine sa aducem macarale.. somimii patriei sa cante.. sa demolam.. sa facem implozii si explizii.. doar noi doi.. stapanii lumii..

Am o intrebarea.. care iti ingheata sangele in vene.. Cum poti minti un om care ti-ar ierta orice? Raspunsul e la tine.. intotdeauna.. tacerea..

Niciun comentariu: