marți, 13 iulie 2010

Obisnuit


Stiai ca zilele “obisnuite” nu sunt deloc obisnuite ? Ca ceea ce iti pare tie normal este defapt cu totul anormal ?

Stiai ca fiecare zi are ceva cu totul special si tu poate nici nu-ti dai seama ?

Stiai ca sufletele care traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima sunt mai fericite ?

Poate ca stiai.. dar zilele mele nu stii cum sunt..

Azi.. este o zi cu totul neobisnuita.. azi imaginatia imi joaca feste..

Inima imi joaca feste..

Memoria imi joaca feste..

Si nu.. am trecut de mult de 1 aprilie..

Azi.. din coincidenta sau nu m-am intors acolo unde am trait cele mai frumoase clipe din viata.. acolo unde m-am simtit femeie.. acolo unde m-am simtit privita si nu am plecat capul.. acolo unde am tremurat pentru prima data de emotie si fericire..

Capitala azi pare linistita..

“Urmeaza statia D2, cu peronul pe partea stanga.”

La auzul acestor suntele am impresia ca toti isi intorc privirea spre mine..

Clachez.. “Unde merg ?”.. “Merg acasa!”..”A cui casa ?”.. “Nu stiu.. acasa..”

Caldura.. O inima ce pulseaza apa, sta parca sa-mi iasa din piept.. Imi duc mana la inima.. am ciudata senzatie ca daca nu o tin o sa cada.. nu cumva a cazut de ceva vreme ?

Respir din ce in ce mai greu.. Ma simt in vid.. Si totusi.. pare sa nu ma deranjeze asta cel mai tare..

Se deschid usile.. ies repede si incep sa alerg catre scari de teama peronului gol..

Ma impiedic.. Raman la pamant.. privind peronul.. “Unde s-au dus amintirile mele ?..

Ma ridic.. ma scutur de praf.. imi duc mana la nas.. sange..

Aerul de afara pare sa opreasca sangerarea.. “Nu-i nimic.. sunt capabila sa ajung acasa si asa.. “

Ma opresc in fata unei florarii.. Mirosul de crini imi alina caile nazale.. si totusi privirea mea era atrasa de lalele..

“ – Vreau si eu un buchet de lalele.

- Cate sa fie?

- 6 ! Toate albe.

- Pentru cine ?

- Pentru mine..

Mi-am luat florile.. simteam cum privirea mirata a vanzatoarei ma masura..

Caut o banca.. pe care ma asez.. Imi simteam corpul greu.. Am ramas cu ochii atintiti la florile de pe genunchii mei..

- Lalele albe ? Exprima puritatea..

- Si simplitatea.. si sinceritatea..

- Ochii dumneavoasta, exprima tristetea..

-Iar ai dumneavoastra, increderea..

Domnul care s-a asezat langa mine a continuat sa-mi vorbeasca.. dar ma simteam mult prea obosita sa-l ascult.. mi-am luat florile si am pasit usor de parca uitasem unde merg.. Am gasit un magazin in care am intrat si mi-am cumparat 4 lumanari.. nu stiu de ce.. dar am simtit ca asta trebuie sa-mi cumpar..

6 lalele.. si 4 lumanari.. zambesc.. “Cred ca sunt nebuna!” Ridic buchetul si miros lalelele zambind intes.. Vreau sa traversez… Caut o trecere de pietoni si pornesc pe ea, mandra.. Imi ridic privirea.. Semaforul pentru pietoni.. ROSU.. Timpanul imi e iritat de sunetul unui claxon…

“Aaaaaaaaaaaa”