Egoism..

Aseaza-te deasupra norilor de plumb
topit,
Imbratiseaza pentru o secunda timpul..
Deschide poarta unui vis pierit
Si-alunga vantul..

Tipa la aerul plin de noroi
Si sperie cerul de ploaie..
Inchide in ochii tai grei taine moi,
Mai crede in soare.. !

Trezeste la viata o pata de azur
Strangand intre palme tacerea,
Si vietii sa-i iei tot ce-i mai tandru si pur
Iubeste placerea.. !

Dar azi, nimic nu conteaza,
Cand totul e moarte si drum,
Nimic, numai viata-ti conteaza,
Doar ea nu e scrum.

Iubesc viata

De ce imi iubesc viata ?
Pentru ca ma trezesc dimineata inaintea soarelui si prind linistea aceea dinaintea haosului. Imi beau cafeaua in liniste...fara zgomot, fara graba.
Pentru ca am doar una si nu vreau sa incapa tristetea in ea desi cateodata ma supar pe ea si o iau la injuraturi..
Pentru ca am avut norocul sa am parinti.. si mai tarziu voi fi sprijinul lor si ma voi simti mandra.. Pentru ca imi fac parinti sa zambeasca si sa se bucure de reusitele mele..
Imi iubesc viata pentru ca ma lasa sa-mi construiesc o lume de fiecare data cand citesc o carte.. Imi iubesc viata pentru ca e plina de culori si nonculori.. pentru ca soarele nu ma mai oftica.. il oftic eu pe el si ii scot limba cand se trezeste..
Pentru zilele sunt scurte si orice fapta conteaza..
Iubesc viata pentru ca o traiesc.. si ma bucur de ea de fiecare data cand dau aer afara din piept..

Paradis pierdut..

Sa ne amintim putin de paradisul pierdut pe care acum.. in adolescenta il rascolim cu lacrimi de fericire..

Copilaria mea a fost tipic romaneasca.. am crescut la tara cu bunicul si bunica.. ai mei munceau de dimineata pana seara pentru a-mi oferii mie o situatie buna cand va fi vremea de mers la scoala..

La tara zilele treceau greu.. vara umbla desculta desi tarana arsa de soare imi frigea talpile.. imi petreceam toata ziua pe balta.. (la garla cum spuneam noi) ne balaceam pana la apus.. ne umpleam stomacul cu dude, ma intorceam acasa cu palmele negre de la dude si nuci..

Paradisul s-a pierdut la 5 ani cand ai mei m-au luat de la bunica sa merg la gradinita.. nu am sa uit niciodata prima zi de gradinita.. cu lacrimi in ochii ma rugam de mama sa nu ma lase acolo intre copii aceia necunoscuti pentru mine.. iar cand a venit vremea sa ma ia m-a mintit ca ea a stat la geam si m-a privit cu ma jucam.. Credeam ca in fiecare zi mama va sta la geamul clasei si ma va privii..

In fiecare duminca mama ma conrola in cap sa nu o fac de ras luni la gradinita cand urma sa ma controleze si asistenta medicala de paduchi..

In fiecare zi venea un vecin sa ma ia de la gradinita, ma incuia in casa.. plangeam pana la 6-7 cand steam ca vine mama si se termina ziua..

In zilele in care nu mergeam la gradinita ma lasa acasa cu o vecina batrana pe care o speriam cand imi puneam dinti de vampir.. Cum batea la usa imi puneam dinti sa plece sis a ma lase singura..

Imi cumparam guma Turbo ca sa-mi fac tatuaje.. statea mama ore intregi sa imi curete tatuajele de pe mani sa nu ma vada tata ..

Sambata ma trezeam la 8, cand incepeau desenele animate pe protv.. adoram sa ma uit la tom si jerry ..

Mai tarziu.. la scoala .. invatatoarea se plangea mereu la mama ca bat baieti din clasa.. imi placea sa cred ca desi sunt fata sunt mai curajoasa decat baieti.. astfel incat daca unul ma supara il pocneam pana incepea sa planga..

Mai tineti minte? Casa plina cu mileuri .. Toti aveam in casa o vitrina in care mama aranja mileuri si bibelouri.. cani si pahare, covore persane, televizor alb-negru, masa de sticla, pat cu lada..

Copilaria este o poveste cu un final tragic.. te trezesti din ea prea devreme.. profiti de ea prea putin.. si iti dai seama ca e pacat prea tarziu..