Cândva.. trecând pe strada mea..
De mult.. o zi în care ploua..
Pe ai mei obraji.. ploaia se opera..
Îmi îngheţa pielea..
Mi-am închis ochii..
Și brusc, eu te-am simţit în fata mea..
Mi-ai sărutat mâna..
Mi-ai mângaiat pielea..
-Iubito, plouă din cauza mea ?
Mi-am lăsat capul în palma ta..
Tu.. sărutându-mi gura ..
Am deschis ochii.. și da..
Tot eu.. singură..
Pe strada mea..
Tot eu..
Cu imaginea ta..
Made by Tudor Eugenia
Timpul.. s-a scurs lent..
Brusc ai apărut în viaţa mea.. dar te-am prins bine..
Iubitule, nu ai cale de scăpare..
Aşteptare..
Am oprit timpul pentru cateva secunde.. am derulat filmul.. am prins tot în mii de poze.. mi-am ales cuvintele.. si am băgat tot la borcan cu zahăr si oţet..
Emoţii, fericire, dorintă, agitaţie, teamă, tremurat, transpiraţie.. extaz.. iar.. si iar.. zambete si lacrimi..
Sentimentele se tot schimba.. de la o zi la alta.. iar dragostea.. ahh.. dragostea.. nu sta pe loc.. A ajuns repede la mine.. îşi face prezenta si zi de zi privesc ciudat cum creşte…
Iar tu.. ai grija sa o alimentezi.. de acolo..
Îţi voi privi secundă de secundă chipul în pozele din mintea mea..
Lipită de tine voi sta noapte de noapte, imediat de vei închide ochii
Îţi voi zambi în fiecare dimineaţă chiar dacă nu va fi chipul tău primul văzut.. dar este deja primul gand..
Cand vei ajunge în varf te voi aplauda din primul rand.. iar după fiecare plecare va fi si aşteptare..
Te voi iubi azi.. si maine.. si poimaine.. si săptămana viitoare.. si luna viitoare.. si anul ce urmează.. si în toţi ani ce urmează.. mereu si mereu.. mai mult..
Un trecut care parcă s-a stins.. dureros de rece..
Cavoul lui l-a aşteptat magnific lucind intr-o luna macabră..
A mia iubire pentru acelaşi suflet pierdut în păcat..
I-a loc.. Te rog ! Soarbe dintr-o cană de cafea sarata..
Sunt bune lacrimile mele ?
Mi-ai povestii multe.. ştiu.. dar timpul meu va fi cel care va durea..
Mi-ai cere a mia oară iertare.. dar trebuie sa te iert tu înainte sa te iert eu..
Ai plange.. dar zambetul meu amar te împiedica..
Ai vrea sa-mi descrii acum iubirea ta ?
E randul meu sa-ti mai spun o ultima data.. ca.. te-am iubit.. Sa-ti ofer un ultim sărut pe frunte..
Sa te mai învăţ odată amintirea..
Sa te mai învăţ odată iertarea.. si păstrarea..
Sa te mai învăţ odată rana.. si crima..
Trecutul tău a devenit prezentul.. iar prezentul va fi curand uitat..
Acum, te rog sa pleci..
Inima mea.. s-a linistit..
Dragul meu prieten,
Îți scriu acum aceste gânduri chiar dacă aparent distanța ne separă. Spun aparent pentru ca comunicarea dintre noi face sa ne simtim mereu aproape unul de celalalt.. Stiu ca distanta de acum este minuscula pe langa cea care va fi, dar increderea pe care ti-o port imi da speranta.
Speranța unui trai mai bun, nevoia de a ajuta familia dar și vraja unei lumi visate altfel, te impinge pe calea pribegiei prin lume.
Ești tânăr și preocupările sunt multe. Știu că momentan nu te bucuri de tot ce-i frumos, dar faci cât poți mai mult din ceea ce ți-e dat să realizezi.
Iti vei realiza tot ceea ce ti-ai propus pentru ca esti puternic, pentru ca ai incredere in tine, pentru ca stii exact ce vrei si nu va trebui sa-mi faca vreodata griji pentru tine. Vei fi bine! Nu uita că nicicând nu ești singur! Cineva este aproape de tine deși poate stă departe. Nu uita niciodata ca indiferent de caile pe care viata ne duce vei fi mereu in inima mea..
Azi, mai mult decat ieri sau alaltaieri mi-am dorit sa-ti ofer o imbratisare asa cum nu ai mai primit.. Traiesc cu speranta ca intr-o zi o voi face.. si nu ziua imi va face imbratisarea neobisnuita , ci imbratisarea va face ziua neobisnuita.
Nu pot spune ca iti doresc ceva anume.. pentru ca lucrurile importante le ai.. intelepciunea, bunatatea, gandirea, sinceritatea si maturitatea mai mult decat necesara.
Stii bine ca esti mereu tu însuți și faci așa cum simți.
Se spune ca a crește însemnă a suferi, dar eu consider ca asta depinde numai de tine. Refuz sa repet acelasi “La multi ani!” lipsit de farmesc, nu de el este nevoie.. este nevoie doar de sanatate.. doar ea iti vor face ani din viata nenumarabili, dar nu si interminabili..
“Scrisoarea” mea se termina aici, dar cuvintele mele catre tine nu..
Pe curand..
… Nu ştiu cum sa încep.. de ceva vreme încerc sa găsesc un titlu si un început.. Am în schimb un cuprins.. si sper ca pe parcursul acestor randuri sa găsesc si un sfarsit..
În principiu îmi e greu sa spun un simplu “La mulţi ani ! “, asta pentru ca pe mine mă face sa mă simt prost. Cand ţi spune “La mulţi ani ! “ nu poţi răspunde decat cu “Multumesc ! “, dar dacă îţi spune orice altceva simţi nevoia sa completezi..
Ţie,îţi spun si îţi doresc sa cresti.. sa începi sa înveţi din greşeli, sa gandesti ca pană azi viaţa ta a fost doar o experienţa , poate, mai puţin plăcută, dar pe care ai ales-o, iar de azi vei ştii sa faci alegeri ceva mai bune.
Îţi doresc sa înveţi, sa înveţi ca nu exista prieteni si numai ai nici măcar rude, ca toţi cei din jurul tău sunt doar cunoştinţe mai bune sau mai puţin.
Vreau sa uiti.. sa-ti uiti trecutul, sa-ti trăieşti decent prezentul, sa afli intr-un final ca de ceva vreme mergi singur prin viaţa, si e cazul sa te trezeşti la realitate..
Nu as fi dorit sa-ti privesc ochii si sa-ti rostesc aceste cuvinte, pentru ca ti-ar fi intrat pe o ureche si ti-ar fi ieşit pe alta.. Asa eşti tu.. asculţi si apoi uiti..
Nu mi-ai demonstrat niciodată ca poţi face o schimbare, dar eu tot mai sper.. si voi spera pană în ultima clipa din viaţa.. pentru ca potenţial exista.
Închei aici, dar nu fără a da o explicaţie.
Am ales sa public aceste randuri, in speranta ca din cand in cand le vei citi si vei încerca.
Dan, e timpul sa cresti !
