Ganduri de toamna

Am fost fericita.. un inceput de toama cand totul in jurul meu devena melancolic..

Sfarsitul verii, al soarelui, inceputul scolii cu miros de flori vii.. totusi sufletul meu zambea de fericire, eram linistita, protejata.. si iubita..

Oferind totul.. fara sa cer nimic la schimb, poate un zambet in loc de “Multumesc!”..

Dar.. asa sunteti voi, barbatii, orgoliosi, egoisti si incapatanati.. dati sfaturi atunci cand trebuie sa ascultati.. Aveti impresa ca sosetele se impacheteaza singure, dulapul se umple singur de haine curate si calcate, iar mancarea se pune singura in farfurie.. Tot voi.. preferati sa va rataciti decat sa cereti indicatii.. noroc ca s-au inventat GPS-urile.. Si daca noi nu v-am iubii ati fi cu toti in strada murdari si flamanzi, aratand ca un tablou de toamna..

Iar tu.. nu esti cu nimic diferit de restul barbatilor..

Ti-am zis de ce iubesc toamna ?

Ti-am zis.. intr-o noapte, cand somnul punea usor stapanire pe tine, iar pana dimineata ai uitat..

O iubesc pentru ca e mereu trista.. cu aspect de cavou..

Natura-i moarta si calcata-n picioare de catre trecatori..

Dar este si romantica, lasand sa inceapa odata cu ea si cele mai frumoase povesti de dragoste.. pacat ca de cele mai multe ori toate se termina asa.. cu aspect ruginiu..

Rugina.. noapte trista si ploioasa de toamna.. In noapte asta n-am sa-ti spun niciun cuvant.. Cuvintele se vor risipi, ca frunzele in vant cand mor, rapuse de tristetea neputintei de a da viata, de a emotiona, de a aduce liniste si pace in sufletul tau..

N-o sa-ti spun nici ca vreau sa fi aici, sa ramai aici, ci iti voi arata cat de frumos este sa stii ca poti fi langa cineva care-ti ofera ceea ce-si doresc frunzele..

N-o sa-ti spun mai nimic, dar te voi asculta asa cum toamna ascult ecourile padurii si gemetele vantului..

N-am sa-ti mai ofer nimic in aceasta clipa..

Poate-ti voi oferii maine.. sau in alta zi.. cand toate impresiile, bucuriile, emotiile noaste vor lua un alt chip..

Ce poti sa oferi iubirii, decat iubirea insasi, asa cum este ea cu bucuriile si visele mele ?

Povestea lui

O poveste reala din imaginatia mea bogata..

Tarziu am descoperit ca femeia visurilor mele este defapt o copila’n papuci cu ochii verzi si par cret..

A mea copila nu-I doar zambet si fericire imensa, e si lacrimi amare si reci din zilele ploioase..

Nopti la rand am impartit acelasi pat, i-am mangaiat pielea stiind ca pana la mine zeci mai facusera asta, cu maini prea murdare pentru pielea ei si prea zbarcite pentru tineretea ei..

Tot ei.. i-au luat entiziasmut.. dar eu I l-am redat..

Zeci de dimineti calde de vara ochii mei s-au zdruncinat pe pielea ei arsa de soare..

Ii mangaiam buzele cu un deget cu sete de un sarut apasat..

O iubeam.. o iubire siropoasa asa cum ochii tai ratacesc prin romanele de dragoste prafuite intr-o veche biblioteca..

Un milon de ganduri imi treceau prin minte atunci cand ochii mei priveau fix in ochii ei calzi si plini de speranta..

Am avut-o putin..

Mi-a rapus-o o boala.. boala ca ii facea inima sa bata.. fericirea si iubirea..

A vrut sa zboare fara aripi..

Am gasit-o intinsa pe asfaltul rece, zambind cu buzele vineti.. parul valvoi si pulpele descoperite..

Mi-am dorit s-o urmez.. dar menirea mea era sa mai traiesc..

Si-am trait.. mereu cu gandul la ea..

Nu, iubirea noastra nu s-a stins niciodata.. Am continuat sa ne iubim in vis..

Plutesc, acum, printe ganduri , leganat pe un scaun, repus de batranete si de omul pe care-l vad zi de zi in oglinda stearsa de timp..

Lacrimile se opresc printe ridurile ochilor..

A mia iubire, din cele un million de romante necitite de omul simplu si neintelese de omul geniu, rataceste in amintirile unui muritor ramas prea devreme fara copila vioaie din visurile citadine de altadata..

UnderHopper - Latura intunecata

Cantec de leagan

Clipe.. mii de clipe în care aştept.. sa suni.. sa mă suni.. si privesc telefonul de 5 ori pe minut.. Aceiaşi poza.. acelasi tu.. acelaşi nimic..

Tresar cand totuşi suna.. si plec ochii cand nu eşti tu..

Mă afund în patul din camera goală cu mii de ganduri si griji.. închid ochii si visez fără pic de speranta..

Sa-mi faci o căsuţă mica si albă, cu obloane albastre.. undeva în pustietate, înconjurată de mii de lalele albe.. asa cum numai în rai îmi imaginez ca exista..

Sa-mi faci trei copii cu ochii mei si genele si buzele tale..

Sa ma trezesc langa tine miliarde de dimineti.. si sa adorm in bratele tale miliarde de nopti..

Sa nu ma certi, sa nu-mi faci reprosuri.. sa-mi zambesti.. sa ma vrei.. sa ma lasi sa invat sa te iubesc si-n esenta..

Sa-mi faci un sfarsit frumos..

La batranete.. rămaşi singuri în casuta noastră mica si albă, cu obloane şterse de timp albastre, înconjurată de mii de lalele moarte albe.. întinsă pe patul cu lenjerie albă din camera plină de tine si miros de naftalina sa-ti mangai ploapele si tu, sa-mi canti infundat un cantec de leagăn, sa-mi mai spui odată ca mă iubeşti.. sa-mi închizi ochii spotindu-mi

“Dormi în pace, iubito!”

Asculta mai multe audio diverse