Am incercat sa-mi caut o alta, dar nu exista niciun autoboz cu destinatia Marte. Mai apoi am inceput sa traiesc lumea cartilor, dar fiecare carte avea un sfarsit, la fel ca viata, iar fiecare sfarsit ma intrista tare.
Intr-un final, am inchis ochii si acum traiesc in lumea pe care mi-am inventat-o. Da, eu am o lume a mea. O lume plina de culori, dar foarte multe culori. Aici exista oglinzi la tot pasul, tot e limpede si clar. Predomina totusi verdele crud, nori albi si pufosi pe cerul senin. Mai si ploua uneori, dar, stii tu, ploaie calda de vara .. aa.. nu.. mai bine primavara, ca sa fie racoare afara. Sa fie temperatura aia perfecta, pe care nici n-o simti. Curcubee .. si raze de soare dupa.
Cum miroase? Pai, cam cum e acum afara. Peste tot, oriunde m-as duce, simt un parfum in aer care ma ia de cap. La modul ca nu inteleg ce caut eu singura pe strada cand afara miroase a flori de salcam. Imi plac mansardele si eu, in lumea mea, am o mansarda care se umple atunci cand ploua cu sunetul picaturilor ce cad pe acoperis. Am o gradina mare, plina cu allele alba si tei si salcami si un hamac prins de 2 copaci stufosi. Si nisip .. ma jucam in nisip cand eram mica .. hm… sau mai bine o plaja intreaga? Da, o plaja, clar. Si merg desculta peste tot.
Si detalii.. In lumea mea, iubirea e pura .Oamenii se saruta des. Toti zambesc, nu exista ura, gelozie, ci exista magie. Dorintele puse cand sufli in lumanari, sau cand vezi avioane pe cer, sau cand ai spus un cuvant in acelasi timp cu celalalt se indeplinesc. Sa nu mai vorbesc de cele puse cand vezi stele cazatoare… Oamenii se privesc in ochi si isi spun tot ce simt. Sunt sinceri si profunzi. Stiu ca pot orice si lupta pentru ce isi doresc. Si reusesc in tot ce isi propun. Si isi respecta intotdeauna promisiunile. Si canta. In rest… rasarituri de soare, aripi, frunze si fluturi. In lumea mea se viseaza foarte mult…
De ce sunt tristă ? Sunt tristă, pentru că azi.. toată ziua mi-a sunat telefonul, când îl auzeam inima stătea să iasă din piept.. alergam prin casă că o nebună.. şi niciodată n-ai fost tu.. Dezamăgire.. Sunt tristă, pentru că am dormit cea mai mare parte din zi, să mai scurtez timpul în care mă gândeam la tine.. şi totuşi de fiecare dată ai apărut în visul meu.. Vis.. Sunt tristă, pentru că ieşirea cu o prietenă m-a destins.. şi totuşi.. m-am chinuit să fiu atentă la tot ce a spus şi să nu mă gândesc la tine.. Concentrare.. Sunt tristă, pentru că nu credeam că vei renunţa.. şi mi-am petrecut o parte din zi căutând veşti despre tine.. Speranţă.. Sunt tristă, pentru că zâmbesc fals.. Sunt tristă, pentru că nu mă pot opri din tremurat.. Sunt tristă, pentru că mă simt singură cu 10 persoane în jurul meu.. Sunt tristă.. pentru că sunt tristă..
Pe camp.. la abator.. nu ninge.. Noaptea-i linistita.. nu-i vant.. nu-i frig.. E fum.. si ceata.. Tablou funerar.. negrul si albul se combina.. peisaj macabru.. Am plans.. si mi-a fost frica.. n-ai fost acolo sa stergi si sa alini..
Asculta ploaia.. sunt lacrimile ce-mi curg mie.. Asculta vantul.. e respiratie mea, cand nu sunt langa tine.. Priveste soarele.. e zambetul meu cand te aveam.. Priveste cerul innorat.. reflecta inima mea..
Asculta-ti inima.. sunt Eu..
Te rog.. Sa nu ma cauti.. si daca ma cauti sa nu ma gasesti.. Sa nu ma gasesti.. si daca ma gasesti sa nu ma strigi.. Sa nu ma strigi.. si daca ma strigi sa nu-ti raspund.. Sa nu-ti raspund.. si daca iti raspund sa ma lasi.. Sa ma lasi.. si daca ma lasi sa nu ma mai vrei.. Sa nu ma mai vrei.. si daca ma vrei, sa nu ma ai.. Sa nu ma ai.. si daca ma ai sa nu-mi zambesti.. Sa nu-mi zambesti.. si daca imi zambesti.. sa nu-mi cer sa zambesc si eu..
Si te mai rog.. Sa nu ma mai iubesti.. Sa ma uiti.. Sa nu te gandesti.. Sa mergi inainte fara mine..
Si te mai rog.. sa nu crezi nimic din ce te-am rugat..
Am fost fericita.. un inceput de toama cand totul in jurul meu devena melancolic..
Sfarsitul verii, al soarelui, inceputul scolii cu miros de flori vii.. totusi sufletul meu zambea de fericire, eram linistita, protejata.. si iubita..
Oferind totul.. fara sa cer nimic la schimb, poate un zambet in loc de “Multumesc!”..
Dar.. asa sunteti voi, barbatii, orgoliosi, egoisti si incapatanati.. dati sfaturi atunci cand trebuie sa ascultati.. Aveti impresa ca sosetele se impacheteaza singure, dulapul se umple singur de haine curate si calcate, iar mancarea se pune singura in farfurie.. Tot voi.. preferati sa va rataciti decat sa cereti indicatii.. noroc ca s-au inventat GPS-urile.. Si daca noi nu v-am iubii ati fi cu toti in strada murdari si flamanzi, aratand ca un tablou de toamna..
Iar tu.. nu esti cu nimic diferit de restul barbatilor..
Ti-am zis de ce iubesc toamna ?
Ti-am zis.. intr-o noapte, cand somnul punea usor stapanire pe tine, iar pana dimineata ai uitat..
O iubesc pentru ca e mereu trista.. cu aspect de cavou..
Natura-i moarta si calcata-n picioare de catre trecatori..
Dar este si romantica, lasand sa inceapa odata cu ea si cele mai frumoase povesti de dragoste.. pacat ca de cele mai multe ori toate se termina asa.. cu aspect ruginiu..
Rugina.. noapte trista si ploioasa de toamna.. In noapte asta n-am sa-ti spun niciun cuvant.. Cuvintele se vor risipi, ca frunzele in vant cand mor, rapuse de tristetea neputintei de a da viata, de a emotiona, de a aduce liniste si pace in sufletul tau..
N-o sa-ti spun nici ca vreau sa fi aici, sa ramai aici, ci iti voi arata cat de frumos este sa stii ca poti fi langa cineva care-ti ofera ceea ce-si doresc frunzele..
N-o sa-ti spun mai nimic, dar te voi asculta asa cum toamna ascult ecourile padurii si gemetele vantului..
N-am sa-ti mai ofer nimic in aceasta clipa..
Poate-ti voi oferii maine.. sau in alta zi.. cand toate impresiile, bucuriile, emotiile noaste vor lua un alt chip..
Ce poti sa oferi iubirii, decat iubirea insasi, asa cum este ea cu bucuriile si visele mele ?
Tarziu am descoperit ca femeia visurilor mele este defapt o copila’n papuci cu ochii verzi si par cret..
A mea copila nu-I doar zambet si fericire imensa, e si lacrimi amare si reci din zilele ploioase..
Nopti la rand am impartit acelasi pat, i-am mangaiat pielea stiind ca pana la mine zeci mai facusera asta, cu maini prea murdare pentru pielea ei si prea zbarcite pentru tineretea ei..
Tot ei.. i-au luat entiziasmut.. dar eu I l-am redat..
Zeci de dimineti calde de vara ochii mei s-au zdruncinat pe pielea ei arsa de soare..
Ii mangaiam buzele cu un deget cu sete de un sarut apasat..
O iubeam.. o iubire siropoasa asa cum ochii tai ratacesc prin romanele de dragoste prafuite intr-o veche biblioteca..
Un milon de ganduri imi treceau prin minte atunci cand ochii mei priveau fix in ochii ei calzi si plini de speranta..
Am avut-o putin..
Mi-a rapus-o o boala.. boala ca ii facea inima sa bata.. fericirea si iubirea..
A vrut sa zboare fara aripi..
Am gasit-o intinsa pe asfaltul rece, zambind cu buzele vineti.. parul valvoi si pulpele descoperite..
Mi-am dorit s-o urmez.. dar menirea mea era sa mai traiesc..
Si-am trait.. mereu cu gandul la ea..
Nu, iubirea noastra nu s-a stins niciodata.. Am continuat sa ne iubim in vis..
Plutesc, acum, printe ganduri , leganat pe un scaun, repus de batranete si de omul pe care-l vad zi de zi in oglinda stearsa de timp..
Lacrimile se opresc printe ridurile ochilor..
A mia iubire, din cele un million de romante necitite de omul simplu si neintelese de omul geniu, rataceste in amintirile unui muritor ramas prea devreme fara copila vioaie din visurile citadine de altadata..
Clipe.. mii de clipe în care aştept.. sa suni.. sa mă suni.. si privesc telefonul de 5 ori pe minut.. Aceiaşi poza.. acelasi tu.. acelaşi nimic..
Tresar cand totuşi suna.. si plec ochii cand nu eşti tu..
Mă afund în patul din camera goală cu mii de ganduri si griji.. închid ochii si visez fără pic de speranta..
Sa-mi faci o căsuţă mica si albă, cu obloane albastre.. undeva în pustietate, înconjurată de mii de lalele albe.. asa cum numai în rai îmi imaginez ca exista..
Sa-mi faci trei copii cu ochii mei si genele si buzele tale..
Sa ma trezesc langa tine miliarde de dimineti.. si sa adorm in bratele tale miliarde de nopti..
Sa nu ma certi, sa nu-mi faci reprosuri.. sa-mi zambesti.. sa ma vrei.. sa ma lasi sa invat sa te iubesc si-n esenta..
Sa-mi faci un sfarsit frumos..
La batranete.. rămaşi singuri în casuta noastră mica si albă, cu obloane şterse de timp albastre, înconjurată de mii de lalele moarte albe.. întinsă pe patul cu lenjerie albă din camera plină de tine si miros de naftalina sa-ti mangai ploapele si tu, sa-mi canti infundat un cantec de leagăn, sa-mi mai spui odată ca mă iubeşti.. sa-mi închizi ochii spotindu-mi
Brusc ai apărut în viaţa mea.. dar te-am prins bine..
Iubitule, nu ai cale de scăpare..
Aşteptare..
Am oprit timpul pentru cateva secunde.. am derulat filmul.. am prins tot în mii de poze.. mi-am ales cuvintele.. si am băgat tot la borcan cu zahăr si oţet..
Emoţii, fericire, dorintă, agitaţie, teamă, tremurat, transpiraţie.. extaz.. iar.. si iar.. zambete si lacrimi..
Sentimentele se tot schimba.. de la o zi la alta.. iar dragostea.. ahh.. dragostea.. nu sta pe loc.. A ajuns repede la mine.. îşi face prezentasi zi de zi privesc ciudat cum creşte…
Iar tu.. ai grija sa o alimentezi.. de acolo..
Îţi voi privi secundă de secundă chipul în pozele din mintea mea..
Lipită de tine voi sta noapte de noapte, imediat de vei închide ochii
Îţi voi zambi în fiecare dimineaţă chiar dacă nu va fi chipul tău primul văzut.. dar este deja primul gand..
Cand vei ajunge în varf te voi aplauda din primul rand.. iar după fiecare plecare va fi si aşteptare..
Te voi iubi azi.. si maine.. si poimaine.. si săptămana viitoare.. si luna viitoare.. si anul ce urmează.. si în toţi ani ce urmează.. mereu si mereu.. mai mult..
Îți scriu acum aceste gânduri chiar dacă aparent distanța ne separă. Spun aparent pentru ca comunicarea dintre noi face sa ne simtim mereu aproape unul de celalalt.. Stiu ca distanta de acum este minuscula pe langa cea care va fi, dar increderea pe care ti-o port imi da speranta.
Speranța unui trai mai bun, nevoia de a ajuta familia dar și vraja unei lumi visate altfel, te impinge pe calea pribegiei prin lume.
Ești tânăr și preocupările sunt multe. Știu că momentan nute bucuri de tot ce-i frumos, dar faci cât poți mai mult din ceea ce ți-e dat să realizezi.
Iti vei realizatot ceea ce ti-ai propus pentru ca esti puternic, pentru ca ai incredere in tine, pentru ca stii exact ce vrei si nu va trebui sa-mi faca vreodata griji pentru tine. Vei fi bine!Nu uita că nicicând nu ești singur! Cineva este aproape de tine deși poate stă departe.Nu uita niciodata ca indiferent de caile pe care viata ne duce vei fi mereu in inima mea..
Azi, mai mult decat ieri sau alaltaieri mi-am dorit sa-ti ofer o imbratisare asa cum nu ai mai primit.. Traiesc cu speranta ca intr-o zi o voi face.. si nu ziua imi va face imbratisarea neobisnuita , ci imbratisarea va face ziua neobisnuita.
Nu pot spune ca iti doresc ceva anume.. pentru ca lucrurile importante le ai.. intelepciunea, bunatatea, gandirea, sinceritatea si maturitatea mai mult decat necesara.
Stii bine ca esti mereu tu însuți și faci așa cum simți.
Se spune ca a crește însemnă a suferi, dar eu consider ca asta depinde numai de tine. Refuz sa repet acelasi “La multi ani!” lipsit de farmesc, nu de el este nevoie.. este nevoie doar de sanatate.. doar ea iti vor face ani din viata nenumarabili, dar nu si interminabili..
“Scrisoarea” mease termina aici, dar cuvintele mele catre tine nu..
… Nu ştiu cum sa încep.. de ceva vreme încerc sa găsesc un titlu si un început.. Am în schimb un cuprins.. si sper ca pe parcursul acestor randuri sa găsesc si un sfarsit..
În principiu îmi e greu sa spun un simplu “La mulţi ani ! “, asta pentru ca pe mine mă face sa mă simt prost. Cand ţi spune “La mulţi ani ! “ nu poţi răspunde decat cu “Multumesc ! “, dar dacă îţi spune orice altceva simţi nevoia sa completezi..
Ţie,îţi spun si îţi doresc sa cresti.. sa începi sa înveţi din greşeli, sa gandesti ca pană azi viaţa ta a fost doar o experienţa , poate, mai puţin plăcută, dar pe care ai ales-o, iar de azi vei ştii sa faci alegeri ceva mai bune.
Îţi doresc sa înveţi, sa înveţi ca nu exista prieteni si numai ai nici măcar rude, ca toţi cei din jurul tău sunt doar cunoştinţe mai bune sau mai puţin.
Vreau sa uiti.. sa-ti uiti trecutul, sa-ti trăieşti decent prezentul, sa afli intr-un final ca de ceva vreme mergi singur prin viaţa, si e cazul sa te trezeşti la realitate..
Nu as fi dorit sa-ti privesc ochii si sa-ti rostesc aceste cuvinte, pentru ca ti-ar fi intrat pe o ureche si ti-ar fi ieşit pe alta.. Asa eşti tu.. asculţi si apoi uiti..
Nu mi-ai demonstrat niciodată ca poţi face o schimbare, dar eu tot mai sper.. si voi spera pană în ultima clipa din viaţa.. pentru ca potenţial exista.
Închei aici, dar nu fără a da o explicaţie.
Am ales sa public aceste randuri, in speranta ca din cand in cand le vei citi si vei încerca.
Stiai ca zilele “obisnuite” nu sunt deloc obisnuite ? Ca ceea ce iti pare tie normal este defapt cu totul anormal ?
Stiai ca fiecare zi are ceva cu totul special si tu poate nici nu-ti dai seama ?
Stiai ca sufletele care traiescfiecare zi ca si cum ar fi ultima sunt mai fericite ?
Poate ca stiai.. dar zilele mele nu stii cum sunt..
Azi.. este o zi cu totul neobisnuita.. azi imaginatia imi joaca feste..
Inima imi joaca feste..
Memoria imi joaca feste..
Si nu.. am trecut de mult de 1 aprilie..
Azi.. din coincidenta sau nu m-am intors acolo unde am trait cele mai frumoase clipe din viata.. acolo unde m-am simtit femeie.. acolo unde m-am simtit privita si nu am plecat capul.. acolo unde am tremurat pentru prima data de emotie si fericire..
Capitala azi pare linistita..
“Urmeaza statia D2, cu peronul pe partea stanga.”
La auzul acestor suntele am impresia ca toti isi intorc privirea spre mine..
Clachez.. “Unde merg ?”.. “Merg acasa!”..”A cui casa ?”.. “Nu stiu.. acasa..”
Caldura.. O inima ce pulseaza apa, sta parca sa-mi iasa din piept.. Imi duc mana la inima.. am ciudata senzatie ca daca nu o tin o sa cada.. nu cumva a cazut de ceva vreme ?
Respir din ce in ce mai greu.. Ma simt in vid.. Si totusi.. pare sa nu ma deranjeze asta cel mai tare..
Se deschid usile.. ies repede si incep sa alerg catre scari de teamaperonului gol..
Ma impiedic.. Raman la pamant.. privind peronul.. “Unde s-au dus amintirile mele ?..
Ma ridic.. ma scutur de praf.. imi duc mana la nas.. sange..
Aerul de afara pare sa opreasca sangerarea.. “Nu-i nimic.. sunt capabila sa ajung acasa si asa.. “
Ma opresc in fata unei florarii.. Mirosul de crini imi alina caile nazale.. si totusi privirea mea era atrasa de lalele..
“ – Vreau si eu un buchet de lalele.
- Cate sa fie?
- 6 ! Toate albe.
- Pentru cine ?
- Pentru mine..
Mi-am luat florile.. simteam cum privirea mirata a vanzatoarei ma masura..
Caut o banca.. pe care ma asez.. Imi simteam corpul greu.. Am ramas cu ochii atintiti la florile de pe genunchii mei..
- Lalele albe ? Exprima puritatea..
- Si simplitatea.. si sinceritatea..
- Ochii dumneavoasta, exprima tristetea..
-Iar ai dumneavoastra, increderea..
Domnul care s-a asezat langa mine a continuat sa-mi vorbeasca.. dar ma simteam mult prea obosita sa-l ascult.. mi-am luat florile si am pasit usor de parca uitasem unde merg.. Am gasit un magazin in care am intrat si mi-am cumparat 4 lumanari.. nu stiu de ce.. dar am simtit ca asta trebuie sa-mi cumpar..
6 lalele.. si 4 lumanari.. zambesc.. “Cred ca sunt nebuna!” Ridic buchetul si miros lalelele zambind intes.. Vreau sa traversez… Caut o trecere de pietoni si pornesc pe ea, mandra.. Imi ridic privirea.. Semaforul pentru pietoni.. ROSU.. Timpanul imi e iritat de sunetul unui claxon…
O zi pierduta printe mii de hartii.. Marginea lor mi-au spintecat buricul degetelor.. doare..
O zi obositoare..
Azi.. n-ai avut loc in mintea mea..
Timpul parca a zburat.. si nu stiu in ce moment luna si-a facut aparitia..
21:00 Deschid usa casei, atomosfera din casa este dezmagitoare.. dupa o asemenea zi mi-as fi dorit ca cineva sa puna masa, cabecul sa fie aprins, macar o voce sa-mi spuna “Bine ai venit!”
Si totusi.. becul este stins.. fereastra deschisa, iar vantul de afara plimba perdeaua..
un zgomot ciudat..
Intru incaltata si aprind repede becul, inchid fereastra.. si ma asez in sila pe fotoliu.. pentru o clipa as fi vrut sa plang..
Dar totusi zambesc..
22:00 Imi e foame.. incerc sa ma gandesc cand am mancat ultima data..au trecut 38 de ore de atunci.. gandul asta face ca foamea mea sa dispara..
Incerc sa ma uit la un film.. dar gandurile nu-mi dau pace..
-Cat este de trist sa te uiti singura la un film..
23:30 “You got a stupid message from a stupid person..” Incerc sa-mi dau seama de persoana care s-a gandit la mine inainte sa citesc mesajul.. si sa ghicesc ce ar putea cuprinde el..
“Hai afara!”
Mi-ar face bine o plimbare..
“Sunt gata in 10 minute!”
“In 10 minute vin sa te iau..”
Adora sa-mi raspuna mereu cu acelasi cuvinte folosite de mine..
Cobor in graba.. Ma astepta.. Pentru o secunda am avut tendinta sa-l strag puternic in brate.. probabil ca aveam nevoie de o imbratisare.. si de o iesire.. asteptam asta ca un catel dornic de plimbare..
Ii arunc totusi o simpla privire fara sa spun ceva.. si fara sa-mi spuna ceva..
Se auzeau doar pasii nostri.. si din cand in cand sunteul unui motor de masina..
Se opreste din mers si ma roaga sa il astept putin.. Il astept.. se intoarce cu un trandafir alb.. mi-l daruieste fara sa-mi spuna si motivul, de parca prezenta lui nu ar fi fost de ajuns..
-Ti-am spus vreodata cat de multi mi plac lalelele ?
-Ti-am spus vreodata ca stiu asta ? Dar ca aici aveau doar lalele rosii si rosul nu exprima puritatea si simplitatea ta..
Ii strang in brate..il strang puterinc sarutandu-l pe obraz in semn de multumire..
Imi miros trandafirul apoi ma agat de bratul lui stang.. ma priveste.. imi zambeste si ma saruta pe frunte..
-Ce copila esti azi..
Ii raspund tot printr-un zambet..
01:00 Cat este de gol parcul noaptea.. vantul bate lent si-mi pune parul pe fata.. lumina este foarte slaba mai mult luna ma ajuta sa ii pot distinge trasaurile..
Ma asez comod pe iarba sa pot privii mai bine stelele..
-Habar nu ai cat de bine se vad stelele de aici..
E curios si se aseza langa mine.. imi strange puternic mana in timp ce eu numar stelele.. Pentru o secunda ma opresc din numarat sa inteleg cuvintele rostite de el..
-Tu ma iubesti?
Ma prefac ca nu aud si contunui sa numar.. Renunta sa-mi mai repete odata.. probabil ca isi multumea ca nu l-am auzit..
02:30 –Dar tu ma iubesti ?
Ma priveste surpins.. nu-mi raspunde..
Zambesc..
-Vrei sa ma duci acasa ?
Ne ridicam usor.. si ne indreptam pasii catre casa.. Incep sa-I povestesc cum a fost ziua mea.. probabil ca nu ma asculta pentru ca spunea mereu “Da.. da.. da.. da.. “
Ne dasparitim fara sa ne spunem “Noapte buna!” sau altceva..
04:00 Aceiasi atmosfera de la ora 21 in casa mea..
“You got a…”
“Da, te iubesc !”
Simteam asta, dar vroiam sa-mi fie spus..
“Eu nu te pot iubii”
Imi inchid telefonul.. imi e teama de posibilul lui raspuns..
Ma asez comod in balcon.. privind din nou cerul.. am senzatia ca imi traiesc ultimele clipe.. singura..
05:30 Fumul tigarii imi pare colorat.. strang puternic trandafirul alb.. spinii lui au facut ca sangele sa-mi curga din palma.. ma ridic si ma aplec usor peste balcon.. Soarele pare ca sta sa rasara..
-Ce tare e..
Lacrimile-mi curg de emotie.. Ma aplec peste balcon mai mult.. Alunec..
-Aaaaaaaaaaaaaaa…
P.S. Mentionez ca povestea nu este inspirata dintr-o fapta reala si ca totul se intampla doar in mintea mea..