Ora de varf.. agitatie.. multa lume, multe voci, multi ochii.. zgomote ce imi irta timpanul..
Simt ca in orice moment toti ochii din jur se vor napustii asupra mea, iar simturile mele se vor bloca..
« -Urmeaza staia D2 cu peronul pe partea stanga ! »
Oboseala imi ingroapa mintea in necunoscut.. inima imi tresare ca nebuna.. tin un discurs cu mine.. « -O sa fie bine.. trebuie sa ma linistesc.. nu, nu aici am vrut sa ajung.. vreau acasa.. oare la cat am sa ajung ? » Ma uit la ceas.. 15.03.. « -Abia 3.. am timp.. ahh.. e ultima statie, toti vor cobori, ce se va intampla cu mine cand usile se vor deschide ? Da, trebuie sa ma adun, sa fac un pas si gata.. «
Usile se deschid fac un pas.. agitatia din jurul meu ma doboara.. gasesc un scaun.. ma asez, inchid ochii.. ii deschid.. peronul gol.. « -Unde dracu a disparut toata lumea ? »
Pe scaunul din dreapta se aseaza un barbat..
-Domnisoara, va simtit bine ?
-Cred ca.. da..
-Multa agitatie azi.. ma intreb de unde a aparut atata lume si oare unde merg toti..
-Si oare care este povestea tuturor ?
-Dar povestea dumneavoastra care este ?
-Nu am o poveste..
-Imposibil.. toti avem o poveste, un trecut..
-Da, dar al meu e ingropat !
-Poate ca poveste dumeavoastra a inceut astazi.. aici..
Ma intorc agitata, intrebandu-ma daca este doar o coincidenta in cuvintele lui sau daca chiar ma cunoaste..
-Pareti palida.. Ce ati zice de o plimbare ?
-Cu siguranta mi-ar face tare bine..
-Sa mergem..
Imi prinde mana si ma trage cu forta dupa dansul, parca alergand.. « -Unde ma duce ? »
-Stiu eu o straduta unde va veti simti mult mai bine..
Imi simt corpul greu.. imi misc picioarele lent dupa domnul caruia nu-i stiu nici numele..
-Domnisoara, ne-am cunoscut acum o ora, dar nici macar nu iti stiu numele..
-Eu ? Nu am nume..
Tacere, a inteles ca nu vreau sa-mi stie numele si a preferat sa nu ceara explicatii..
Ajungem pe o straduta, plina cu pomi, unul la un metru, pomi frumosi, scunzi, au corona rotunda.. « -Oare ce parte a Bucurestului este asta ? »
-Domnisoara, pe strada asta am gasit noi orizonturii.. aici gandurile mele se linistesc si simt cas cap de toate problemele..
-Ma simt linista cu dumneavoastra, simt ca imi recapat increderea in mine..
-Ma bucur sa aud asta..
-Stiti.. pe strada asta am sa-mi las grijile si am sa-mi iau linistea.. am sa las aici amintirile si am sa-mi iau prezentul..
-Noi.. omaneni pastram in minte doar amintiri frumoase, ar fi pacat ca o domnisoara frumoasa ca dumneavoasta sa-ti lase aici clipele de fericire poate uitate..
-Nu e pacat, am sa parasesc strada cu alte clipe deosebite, sincere..
-Viata e abjecta, iar eu sunt ghinionist de fel, intalnirea cu dumneavoasta a fost poate un noroc.Detest sentimentalismele, iar soarta imi scoate in cale tot felul de victime ale sentimentelor..
-Cum v-ati dat seama ca eu sunt o victima a sentimentelor ?
-Ochii dumneavoasta plansi mi-au spus o poveste fara cuvinte..
-Vedeti, domnisoara, pentru implinirea in viata trebuie sa fiti puternica. Ca un copac urias.Daca ti s-ar jupui scoarta, ti-ar creste alta, daca ti s-ar taie ramurile, ti-ar creste alete.. Pe dumneata in schimb te-au smuls din pamant cu radacini cu tot.. Si te-au asvarlit in pustiu..
-Cu radacini cu tot.. asa este.. Cu radacini cu tot..
