miercuri, 2 februarie 2011

Memories

Monolog...

Cât soare poţi să aduni in zâmbetele tale.. şi chiar de mâine-i luni, duminică îmi pare, căci tu mă faci să stau şi să visez frumos şi aduci căldură-n suflet, în anotimp geros..

Şi când e luni cu tine, nu contează decât să traim, ce alţi doar visează..

Nimic numai contează, nici nori de pe cer, căci astazi ei visează în stopi de efemer...

Ca in multe seri, de altfel, imbrăţişându-te in gând..

Iubirea să-mi vegheze, când tot a adormit !

Şi tu..

Închizi uşa de la compartiment.. mâna-ţi tremură, eşti obosit şi abia te mişti..

Tragi uşa care alunecă greu, apoi te aşezi pe o banchetă innegrită , sclipind a murdărie lipicioasă, ştampilată in mod obseriv cu emblema CFR, să nu uiţi, parcă, unde te afli..

Îţi e somn.. ochii îţi ard. Aerul de iarnă geroasă, încă apăsător de frig, plamâni tăi fac convulsii tot mai mari pentru a aproviziona cu oxigenul atât de necesar..

Închizi ochii şi-ţi treci în amintiri ultimele 48 de ore.. Respiraţia nu-ţi mai aparţine, o faci din reflex..

Te gândeşti pe cine ai lăsat pe peron, aşteptând să plece trenul..

O auzi, e ea.. te strădui să-ţi imaginezi chipul ei clar.. ştii că e ea.. ii auzi plânsetul..

O simţi, îţi strânge mâna.. îţi săruta buzele uscate de frig..

O miroşi.. acelaşi miros al dimineţii..

Îţi vorbeşte, cuvintele ei sunt scurte, curate, interminabile.. Îţi vorbeşte incontinuu. Nu se opreşte, iar tu nu te mai saturi să o asculţi.. Te legăni in vorbele ei ca o frunza in bătaia vântului..

O guşti.. O guşti pe bucăţi şi intreg.. Are buzele reci.. umede şi sărate de la lacrimile ce nu le-ai putut oprii..

De ce are buzele reci ?

Te mângâi cu ele şi-ţi dă fiori, rămâi ud după ele.. rămâi rece, rămâi mut..

Deschizi uşor ochii.. pupilele o caută.. compartimentu-i gol..

Zâmbeşti liniştit, fără sens.. Ai totul.. Te ai pe tine, ai lumea, o ţigară, fumul şi o mică fărâmă de amintiri.. Ai o viaţă lăsată in urmă, o viaţă ce te aşteaptă în staţia la care ai urcat..

Te vei intoarce la ea.. dar nu aici şi nu acum.. O ai în gand

Priveşti geamul aburit.. recunoşti oraşul, nu-ţi dai seama când au trecut 5 ore..

Cobori.. în mersul trenului..