Miros de salcami

Mirosul imbietor al salcamilor m-a scos ,azi, din camera obscura in care ma aflam parca de ani..
Azi.. stazile sunt intr-un flux si reflux continuu, totul pare un ocean de ape niciodata in odihna - si oamenii trec si vin, si pare ca nici ei nu stiu unde merg precis, ochii lor privesc inainte, peste capetele celr dimprejur, spre niste imagini numai de ei stiute - si la toate aceste li se spune viata..
Primavara.. nu simti viata daca nu te bucuri de mirosul salcamilor infloriti..
Pe jos.. pe asfalt, in fata unor garduri, parca de cimitir, oamenii cu sticle langa ei, oameni de toate varstele, cu ochii goliti de lumina, cu gandul la cat de repede o sa se termine si astazi sticla, riposteaza agresiv.. si-mi sperie gandurile bune..
Fiecare intre acesti oameni se afla intr-un univers de mult prabusit..
Lumea asta ar fi putut fi armonioasa.. dar cum uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte ce ne sunt oferite fara ca noi sa depunem vre-un efort, ne-am ingreunat existenta.. pierzandu-ne intr-un romantism ieftin..
Observ ca multi dintre noi prefera sa viseze la o viata pe un ecran, pe o scena, ceva sa ii faca sa iasa din anonimat..
Facem pasiuni - uneori decisive - pentru oameni care, timp de cel mult 2 ore, la pret de cativa lei, ne dau iluzia ca am iesit din propiul nostru destin si ca noi suntem - sau am putea fi - cei de pe ecran.. Pierdere de timp..
Azi.. vreau sa renunt la toate gandurile mele.. vreau sa-mi ies din fire si sa-mi pierd ziua pe un culoar invadat de verdeata si miros de salcami.. chiar daca mirosul lor nu va acoperi mirosul tau ramas pe pielea mea..

Vals in infinit..

O cronica vie a vietii de acum un veac! O lume idilica si fermecatoae, ce traieste cu inima linistita, in ritmul unor valsuri spumoase, in glume si soapte de dragoste...

O forma de infinit..

Dea lungul timpul, multi filozofi au incercat sa gaseasca o explicatie general valabila in ceea ce priveste dragostea.. dar, cum iubirea difera de la caz la cazsi nu este niciodata aceiasi.. culorile iubirii se schimba constant in ochii nostri.. iar teoria este structura doar la nivelul creierului..
Existenta iubirii este pua sub semnul intrebarii. Unii spun ca dragostea ar fi un fenomen abstract, alti considera ca esti ceva nedefiniit -o esenta pur spirituala- ,altii o resping cu totul .. opinii diferite ce se contrazic intre ele.. In fond oamenii s-au pierdut in prea multe definitii si, in loc sa se concentreze pe trairea sentimentului in sine, acestia incearca sa gaseasca permanent explicatii la ceva.. de neexplicat..
De obicei amorul duce la filozofie.. la noi, iubire, filozofia a condus amorul.. Asta datorita iubirii nemarginite dintre noi.. avem , acum, capacitatea de a ne imagina raspunsuri posibile, de a elabora solutii inedite si originale.. asa cum nu ne-am fi inchipuit pana acum..
Asta ne face creativi.. ne face sa intelegem profum principiile fundamentale ale artei dragostei intortocheate.. artele sentimentelor, poate romantismului.. muzicii..
Detinem aspiratii de oameni simpli, dar ne cumprtam ca un geniu cand ajungem oricum cu degetul pe harta..
Suntem doua tripuri intr-unul .. pacat ca ne desparte 427 de km.. eu sunt ceea ce nu poti fi tu.. iar tu ceea ce nu pot fi eu.. si sti de ce ?
Pentru ca te-as putea numii "Apollo".. reprezinti zeul zilelor mele.. al luminii mele..
Te-as putea numii "Zeus".. pentru ca imi esti stapan pe toate organele si simturile mele..
Pentru toate lucrurile pe care le-am invatat de la tine te pot numii Prometheus.. sau Ahile.. Lucifer.. Lethe.. Iti pot da ocrice nume.. dar iti spun.. "IUBIRE.."