Lumea asta reala nu ma incanta deloc.
Am incercat sa-mi caut o alta, dar nu exista niciun autoboz cu destinatia Marte. Mai apoi am inceput sa traiesc lumea cartilor, dar fiecare carte avea un sfarsit, la fel ca viata, iar fiecare sfarsit ma intrista tare.
Intr-un final, am inchis ochii si acum traiesc in lumea pe care mi-am inventat-o.
Da, eu am o lume a mea. O lume plina de culori, dar foarte multe culori. Aici exista oglinzi la tot pasul, tot e limpede si clar. Predomina totusi verdele crud, nori albi si pufosi pe cerul senin. Mai si ploua uneori, dar, stii tu, ploaie calda de vara .. aa.. nu.. mai bine primavara, ca sa fie racoare afara. Sa fie temperatura aia perfecta, pe care nici n-o simti. Curcubee .. si raze de soare dupa.
Cum miroase? Pai, cam cum e acum afara. Peste tot, oriunde m-as duce, simt un parfum in aer care ma ia de cap. La modul ca nu inteleg ce caut eu singura pe strada cand afara miroase a flori de salcam.
Imi plac mansardele si eu, in lumea mea, am o mansarda care se umple atunci cand ploua cu sunetul picaturilor ce cad pe acoperis. Am o gradina mare, plina cu allele alba si tei si salcami si un hamac prins de 2 copaci stufosi. Si nisip .. ma jucam in nisip cand eram mica .. hm… sau mai bine o plaja intreaga? Da, o plaja, clar. Si merg desculta peste tot.
Si detalii..
In lumea mea, iubirea e pura .Oamenii se saruta des. Toti zambesc, nu exista ura, gelozie, ci exista magie. Dorintele puse cand sufli in lumanari, sau cand vezi avioane pe cer, sau cand ai spus un cuvant in acelasi timp cu celalalt se indeplinesc. Sa nu mai vorbesc de cele puse cand vezi stele cazatoare…
Oamenii se privesc in ochi si isi spun tot ce simt. Sunt sinceri si profunzi. Stiu ca pot orice si lupta pentru ce isi doresc. Si reusesc in tot ce isi propun. Si isi respecta intotdeauna promisiunile. Si canta.
In rest… rasarituri de soare, aripi, frunze si fluturi.
In lumea mea se viseaza foarte mult…
