Ea

Nu stiu in ce moment m-am indragostit cu totul de ea, stiu doar ca iubeam ochii ei ( desi nu reuseam sa deslusesc daca erau verzi sau albastri sau caprui sau tot acest amestesc de culori.) ce ii surprindeam privindu-mi lung si clipind des, iar genele ei pareau aripi, adoram privirea ei, uneori plina de intelesuri pe care mi le imaginam si le interpretam dupa bunul meu plac.

          Eram acolo, seara de seara, in coltul de unde o priveam perfect, fara ca ea sau oricine altcineva sa banuiasca prezenta mea doar de dragul ei.

          M-am temut sa ma apropi sau sa ii vorbesc. Putinele dati in care ne vorbeam erau vorbe uzuale in care eu foloseam raspunsuri simple de teama de a nu fi luat in ras.

          Am descoperit-o intr-o noapte singura, trista, din nou plina de mister, mai frumoasa decat o vazusem pana atunci, poate cea mai frumoasa femeie care-mi statea vrodata in fata, mi-a inmuiat inima si nu mi-am mai putut lua ochii de la ea.

          M-am apropiat din ce in ce mai mult de locul in care statea inghesuita, iar ea s-a sprijinit usor de bratul meu, strangandu-l cu putere, inima mea isi dublase ritmul de bataie, mintea ma intreba daca ea ma observase intr-un final sau doar pentru ca aflam langa ea am devenit folositor. M-am bucurat, chiar daca ma folosea, asta insemna ca deveneam util si ma schimbam in cohii ei.

          Bausem cateva pahare de vin, iar curajul era de partea mea, i-am oferit ambele brate, i-am cupins talia cu ele cat de strans am putut, pentru a ma asigura ca nu se va putea  desprinde de mine si ca nu e doar imaginatia mea, iar ea era chiar acolo, lipita bine de pieptul meu.

          Am ramas asa, lipiti pentru urmatoarele doua ore. Mi-am lipit obrazul de al ei, i-am simtit parfumul fin, as fi ramas asa o vesnicie.

          Din cand in cand imi punea cate o intrebare in legatura cu cei din jurul nostru, intrebari la care raspundeam doar dand din cap fie afirmativ fie negative.

          Am condus-o in noaptea aia pentru prima data acasa, drumul nu era lung, dar nici scurt, era totusi ger, iar draga de ea tremura, incolacita de bratul meu. I-am luat mana aproape inghetata, am pus-o impreuna cu a mea in buzunarul meu si am strans-o cu putere. As fi vrut sa drumul sa nu se termine. Intre noi se asternuse de mult tacerea, iar mie imi era teama sa incep vreun subiect, desi in mintea mea se plimbau cu zecile. M-a cuprins tristetea cand drumul s-a sfarsit, i-am dat drumul  la mana, m-am apropiat de ea, i-am impins parul dupa ureche, iar ea mi-a urat noapte buna, am ezitat, am facut un pas inapoi, ea s-a departat usor facand pasi mici cu spatele, am facut un pas in fata, apoi unul inapoi, apoi unul in fata, vroiam sa o opresc, sa nu plece, sa-mi lipesc buzele de ale ei, dar curajul mi s-a stins si am privit-o cum se indeparteaza, lasandu-ma in fata portii.

          Am plecat cu inima indoiata de lipsa curajului meu si de ceea ce avea sa se intample in ziua urmatoare, un lucru imi era cat se poate de cert : O iubeam ! In seara aia mai mult ca niciodata.

Au trecut cateva saptamani din aceea seara, tind sa cred ca nu ii sunt indiferent, dar de atunci si pana acum curajul m-a parasit cu totul de a mai incerca sa ma apropi mai mult de cateva cuvinte aruncate, poate fara rost.

Recunosc, o iubesc tare, dar ochii ei plini de mister ma tin departe. Orice miscare de-a ei impune respect, e femeie din cap pana in picioare. Visez la ea si ma trezesc zi de zi cu speranta ca azi va fi ceva mai mult decat neevitabilul “Buna, ce faci?”.

Revin

Inchide-ti ploapele si elibereaza-ti mintea..

Lasa, o ultima data ca nisipul sa-ti mangaie pielea, ca apa sarata sa-ti umezeasca  trupul, ca soarele sa-ti incalzeasca umerii..

Aminteste-ti de noptiile albe, scurte, pierdute, contempleaza-le, umplele cu rasul tau, lasa-ti parul sa zambeasca in  lumina lunii, talpile sa atinga nisipul, iar corpul tau sa se umduiasca usor pe melodia sufletului tau.

Aminteste-ti ziua de azi, sa nu ai regrete, resentimente, tristete..   

Acum, i-ati ramas bun de la soare printr-o imbratisare, spunei ca-ti va fi dor de el, ca il vei astepta, fa-l sa nu te uite peste toamna, iarna, primavara..

Pregateste-te de nostalgia  anotimpului ce tocmai se instaleaza comod, incet..

Odihneste-ti trupul, gandul..

Buna dimineata zi de toamna !

Undeva cand toamna a inceput

Pasim usor, pe alea ingusta din parcul trist de venirea toamnei.. Linistea ne incalzeste inimile in timp ce sufletele noastre plang la fiecare pas facut pe frunzele moarte si de curand uscate..

“Off.. toamna asta nu a lasat picaturile de lacrimi ale cerului sa-mi umezeasca obrajii uscati de soarele arzator de curand pierdut..” imi spuneam eu incercand sa chem ploaia, pentru ca stiu ca toamna cerul nu plange de tristete, ci de bucuria de a se scalda in apa limpede.

Timpul trece pierdut pe langa noi, ca o adiere puternica de vant.. un fior ma surprinde neplacut si ma face sa-mi fie teama de tot ce avea sa urmeze.

Alung teama strangandu-l tare de mana, pentru ca stiu ca atunci cand il tin de mana nimic rau nu ar putea sa se intample..

Si totusi.. intr-o clipa norii au luat-o razna, lumina parca a disparut, m-am agatat puternic de mana lui si lacrimile cerului au inceput a curge necontenit peste noi..

El, a inceput sa alerge, ma tragea cu putere, l-am oprit.. am privit cerul, i-am zambit, am imbratisat ploaia si-am lasat ca buzele noastre sa se atinga la de tare cum picaturile de ploaie atingeau asfaltul.

Tu

Because I am happy with you..

-- Imi e dor de tine.. vi ?

Si razi.. Si adormi cu gandul la mine..

Te trezesti de dimineata, fericit, iti arunci cateva haine intr-un ghiozdan, respiri adanc, inima sta sa-ti iasa din piept pe tot drumul spre gara si nu te opresti din a zambi.

Ajungi la gara, iti iei bilet si te urci in tren..

Trenul paraseste usor peronul, respiratia ti se opreste brusc si inima ta o ia razna iar.. si iar..

Iti scoti telefonul, ma suni.

-- Sunt in drum spre tine..

Inchizi repede, razi si cauti in telefon poza mea..

Din cinci in cinci minute te uiti la ceas, timpul pare sa treaca prea greu pentru rabdarea ta. Incerci sa dormi, inchizi ochii si-mi vezi zambetul.. Somnul nu vrea cu tine azi..

Ultimele cinci minute.. Esti gata, emotionat, traspirat..

Cobori din tren, ma cauti cu privrea.. Ma gasesti, tremuri pana ajungi la mine.. Ma strangi in brate, ma saruti.. Te linistesti.. Esti fericit, iar eu..

-- Te iubesc !

Revenire

Apusul..

Intraga planeta se pregateste de somnul dulce al unei nopti lungi in care doar stelele vor veghea..

Iar natura, in ochii mei, ascunsi in balconul singuratic si intunecat, se lasa usor in bataia vantului, de parca sta sa adoarma..

Ochii-mi sunt mici si fixati in gol.. Doar buzele-mi sunt miscate, scotand din cand in cand un fum subtire si gri..

Asteptarea, intr-o casa goala imi agita gandurile.. Ma simt rece..

Spaima..

Tresar cand simt o atingere pe umarul meu stang insotita de cuvinte ce ma intreaba “ Ma asteptai ? “

Mai apoi, buzele tale se lipesc de ale mele, bratele tale ma cuprind.. Ma simt stransa si fara aer, intr-un pat moale si la fel de rece..

Adorm goala in bratele tale..

Rasaritul ma gaseste singura.. in acelasi balcon gol..

Plecare

Rasaritul..

Frunzele, iarba, florile.. se scutura usor de roua, dupa somnul dulce si adanc de noapte. Capaci incep a zambii.. a se indrepta, a-si aranja frunzele.. de parca intreaga natura se piaptana..

O zi noua, sta sa inceapa..

Si totusi.. ochii mei nu au vazut niciodata un rasarit, dar mi-a fost usor de imaginat.. In schimb, m-am bucurat de puternicul miros al diminetii, miros de iarba, de apa, de nisip.. miros dulce de soare ce ma duce mereu cu gandul la mare.. la valuri ce se sparg de tarm, la nisip uscat ce mangaie pielea arsa ..

Azi, gandul marii nu mi-a dat pace.. s-a tot rotit prin mintea mea..

Imi las parul sa se bucure in voie de aer si soare..

Si plec..

Nasterea

Nu pot schimba lumea, mi-e imposibil.. Eu sper sa pot schimba macar o bucatica din ea.. In schimb, pot schimba visele..

Mi-am dorit candva sa-mi urasc inima. O iluzie m-a facut sa vreau sa ranesc din nou. Am ranit din adancul ochiilor mei.

Asta pentru ca m-am nascut greu. Atat de greu mi-am dezlipit aripile.. atat de greu am parasit pantecele mamei.. simteam ca lumina nu-mi va aduce fericire. Dar mama isi dorea sa-mi sarute chipul murdar de lacrimi si sa-mi asculte bataile puternice ale inimii de teama.

In ochii ei mi-am ascuns speranta si nadejdea.. si m-am nascut.. A fost singura clipa cand ea a atins maximul fericirii si si-a uitat durerea.

Tarziu, dar nu prea tarziu.. l-am intalnit pe el.. facandu-l sa simta aceleasi sentimente avute de mama la nasterea mea.

A doua oara m-am lasat nascuta, dezbracandu-ma de vechile amintiri si de visele cenusii.

M-am nascut in prezenta ta si din tot ceea ce insemni tu. Chiar eu m-am imbracat cu privirea lunii zambitoare din noaptea de inceput de toamna, daruindu-ti sufletul meu sa-l ti strans doar pentru tine.

De atunci ma hranesc doar cu iubire si vise cu noi. Uneori imi mai sterg crestetul de praf de stele sau lacrima din coltul ochiului drept si ma doare putin crestetul de apasarea norilor.

Erau momente cand imi era frig, cand umblam desculta si cu sufletul gol prin raceala noptii. De fapt atunci imi rapea iubirea, dar ma multumeam cu caldura de a doua zi.. parea ca o mila seaca a unei mame ca isi paraseste copilul.. Si doare caderea de pe culmea iubirii, asa cum doare plecarea trenului din gara, plin cu soare, luna, stele, caldura, iar indepartarea lui tot mai mult imi strange pieptul in dreptul inimii.

Incepi sa pleci uitandu-mi zambetul si ochii plini de lacrimi..

Apoi. Incepi sa vi aducand un de bagaj zambet si fericire.. si incep sa nasc iar.. si iar.. si iar..

Azi-noapte visele noastre au stat ascunse pe fata nevazuta a lunii..