Ceva şi cu Acel Ceva

A fost odată Cineva
Şi Cineva voia Ceva,
Dar cum să-i dai Ceva lui Cineva, sau lui Ceva pe Cineva?
Şi-aşa a apărut Acel Ceva în viaţa lor,
Şi vai ce veselie a fost pe ei, o viaţă, două, trei
Până-ntr-o zi de toamnă, când Cineva a adormit şi s-a îndepărtat de ei, s-a dus…
Şi ce tristeţe pentru Cineva, acela care nu ştia,
Că nu avea o viaţă de dormit.
Şi-aşa rămase, in final, Ceva şi cu Acel Ceva,
Şi n-a mai fost în veci ca înainte, când exista un Cineva, viaţă să le dea
Şi au trecut iar ani, şi ani, şi ani
Până când Acel Ceva s-a dus şi el din viaţa lor,
Şi pe pământ n-a mai rămas decât Ceva.

Dar Ce?