The rain..

The rain fell slow, down on all the roofs of uncertainty...I thought of you, and the years and all the sadness fell away from me... And did you know...I never thought that you’d lose that light in your eyes...

 

Cu greu ma despart de doua zile cu soare, acum cand eram in toiul fericirii.. Imi e greu sa vad ploaia de afara si totusi privesc partea buna a ploii.. pentru ca pot alerga ca o nebuna in ploaie..

Saptamanile trecute au fost mult prea intense, pana si pentru mine.. Si-am trecut prin atatea stari cat n-am trecut intr-un an intreg..

Imi e al naibii de greu sa realizez ca mai sunt doua saptamani si vine Pastele. O sa se agite iar totul in interior.. fiindca mintea mea nu realizeaza ca toate lucrurile pe care mi le amintesc sunt acolo..

E absurd.. nici macar nu stiu daca are sens ce spun.. si totusi o fac..

Pur si simplu exista un loc in care nu ma pot intoarce niciodata.. acolo fiecare amintire a fost traita intens..

 

A venit primavara.. Nu-mi mai trebuie geaca, nu fular, nu esarfa, nici manusi si alte alea.. Afara insa acum inca’i ceva ceata.. ploua.. Si ma trece un fior rece doar la gandul ca asa era si asta toamna.. Si ca nici nu stiu pe unde a trecut timpul de atunci..

 

Ma mai frec un pic la ochi, ii inchid pentru o fractiune de secunda si  ii deschid la loc, imi dau seama ca mintea mea refuza sa-si aminteasca majoritatea filmelor pe care le-am vazut cu tine.. Ma ingrijorez si-mi dau seama ca tremur si am nasul rece..

Ma uit pe geam.. si mi se opreste privrea la vaza cu trandafiri uscati din balcon..

 Imi invadezi iar gandul..

 Asta seara..  ti-ai trecut mana prin parul meu.. m-a strabatut o senzatie asemanatoare unui curent electric.. al naibii de puternic, iar apoi.. am avut iar senzatia ca tot ce-a mai ramas din mine e doar partea pe care tu o atingi.. si ca restu’i cenusa..