Aberatie.. sau nu..

Azi.. tu plangi.. el rade.. din.. nimicuri..

Ieri.. celui ce rade azi, ii erau sterse lacrimile de cel ce azi, plange..

Azi.. te simti liber.. pe o cladire inalta.. de unde poti vedea toata lumea.. eu ma simt sub cladire..

Ieri, eu am fost libera si te-am facut sa te simti inchis.. sau invers.. sau asa a fost.. sau ce mai conteaza acum ?

Azi ma privesti la lumina unui bec sa-ti dai seama daca sunt sau nu frumoasa..

Ieri.. priveai in gol.. cu gura deschisa asteptand parca sa pice o “para malaiata”.

Azi.. da.. iti par frumoasa pentru ca iti fac pe plac.. inghit si tac.. Maine am sa fiu urata daca iti voi spune ca nu vreau sa te mai vad?

Ieri eram fetita glumeata si plina de viata.. azi sunt doar femeia serioasa din fata ta..

Ieri, ti-am imprumutat o parte din mine, dar azi.. azi am sa-mi iau partea inapoi.. si sti de ce? Pentru simplul fapt ca uneori ma faci sa simt si sa cred ca sunt prea buna pentru tine..

Azi ochii mei au incetat sa te mai piveasca.. gandul a incetat sa mai zboare la tine..

Azi numai sunt o carte deschisa tie..

Azi vreau sa uiti ca am existat o bucata de vreme doar pentru tine..

Azi.. mirosul tau nu-mi mai atinge caile nazale..

Si totusi de azi.. nu am sa te mai vad..

Me always me..

Întotdeauna am ştiut că eu, cea de ieri, nu sunt aceeaşi cu eu, cea de azi. Eu, cea de ieri, voiam să te uit şi să terminăm ceva ce n-a-nceput niciodată, de fapt. Eu, cea de azi, te vreau în braţele mele, cu obrazul tău neras lipit de buzele mele vineţii, care te cer şi tânjesc după tot ce însemni. Îţi şoptesc numele, închid ochii şi zâmbesc automat. Ai un nume atât de frumos...ştii? Ştii...cred că da. Ţi-am mai spus-o de câteva ori. Eu, cea de ieri, refuzam să-ţi mai rostesc numele, mă luptam cu propria imaginaţie şi înlăturam cu străşnicie săruturile tale din minte, îmi astupam urechile la auzul vocii tale care-mi gâdila şanţurile cerebrale, strângeam din pumni când "te iubesc"-ul tău şoptit, lasciv, tremurat, îmi şuiera în timpan şi îmi străbătea arterele odată cu sângele din ele, scuturam cu încăpăţânare din cap când "şi eu te iubesc"-ul din mine voia să iasă la suprafaţă, să respire aerul pe care i-l interziceam. Dar eu, cea de azi, te caut printre conglomerate de cuvinte, metropole de sunete, simfonii ale glasului tău, te vreau aici, lângă mine, în braţele mele, pe umărul meu şi-n palmele mele. Vreau să îţi simt obrazul, pleoapele, buzele, vârful nasului, arcada, maxilarul, bărbia şi fruntea, gâtul pulsatil, braţele puternice, totul. Să te reinventez cu fiecare sărut, să te redesenez cu linia obrazului meu, să îţi dau culoare cu suflarea mea uşoară şi caldă, să te strâng la pieptul meu atât de tare încât să auzi muzica inimii mele. Să-i simţi ritmul, bătăile, circulaţia sangvină şi toată viaţa din ea pe care i-o furnizezi.

Eu, cea de ieri, credeam că pot fără tine. Că aerul are aceeaşi densitate, lichidul aceeaşi fluiditate şi pământul aceeaşi duritate. Dar universul meu se dilată, se topeşte în mod straniu, graniţele sale se şterg încet, încet şi-apoi dispar. Eu însămi mă...uit.

Eu, cea de azi, mă tem de mine, cea de ieri. Mă tem că mâine voi tânji după tine precum o fac azi, dar te voi avea...aşa cum nu te-am avut ieri.

By:Zdup

Evolutie..

Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani..
Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjan..
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare..
Dincolo de orice reusita e o alta incercare..
Cat traiesti simte-te viu.
Daca iti e dor de ce faceai, fa-o din nou..
Nu te pierde printre fotografi ingalbenite de timp..
Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti..
Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine..
Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect.
Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trop..
Cand nu poti nici asta, ia-o la pas,
Cand nu poti sa mergi, ia bastonul..
Insa nu te opri niciodata..

Egoism..

Aseaza-te deasupra norilor de plumb
topit,
Imbratiseaza pentru o secunda timpul..
Deschide poarta unui vis pierit
Si-alunga vantul..

Tipa la aerul plin de noroi
Si sperie cerul de ploaie..
Inchide in ochii tai grei taine moi,
Mai crede in soare.. !

Trezeste la viata o pata de azur
Strangand intre palme tacerea,
Si vietii sa-i iei tot ce-i mai tandru si pur
Iubeste placerea.. !

Dar azi, nimic nu conteaza,
Cand totul e moarte si drum,
Nimic, numai viata-ti conteaza,
Doar ea nu e scrum.

Iubesc viata

De ce imi iubesc viata ?
Pentru ca ma trezesc dimineata inaintea soarelui si prind linistea aceea dinaintea haosului. Imi beau cafeaua in liniste...fara zgomot, fara graba.
Pentru ca am doar una si nu vreau sa incapa tristetea in ea desi cateodata ma supar pe ea si o iau la injuraturi..
Pentru ca am avut norocul sa am parinti.. si mai tarziu voi fi sprijinul lor si ma voi simti mandra.. Pentru ca imi fac parinti sa zambeasca si sa se bucure de reusitele mele..
Imi iubesc viata pentru ca ma lasa sa-mi construiesc o lume de fiecare data cand citesc o carte.. Imi iubesc viata pentru ca e plina de culori si nonculori.. pentru ca soarele nu ma mai oftica.. il oftic eu pe el si ii scot limba cand se trezeste..
Pentru zilele sunt scurte si orice fapta conteaza..
Iubesc viata pentru ca o traiesc.. si ma bucur de ea de fiecare data cand dau aer afara din piept..

Paradis pierdut..

Sa ne amintim putin de paradisul pierdut pe care acum.. in adolescenta il rascolim cu lacrimi de fericire..

Copilaria mea a fost tipic romaneasca.. am crescut la tara cu bunicul si bunica.. ai mei munceau de dimineata pana seara pentru a-mi oferii mie o situatie buna cand va fi vremea de mers la scoala..

La tara zilele treceau greu.. vara umbla desculta desi tarana arsa de soare imi frigea talpile.. imi petreceam toata ziua pe balta.. (la garla cum spuneam noi) ne balaceam pana la apus.. ne umpleam stomacul cu dude, ma intorceam acasa cu palmele negre de la dude si nuci..

Paradisul s-a pierdut la 5 ani cand ai mei m-au luat de la bunica sa merg la gradinita.. nu am sa uit niciodata prima zi de gradinita.. cu lacrimi in ochii ma rugam de mama sa nu ma lase acolo intre copii aceia necunoscuti pentru mine.. iar cand a venit vremea sa ma ia m-a mintit ca ea a stat la geam si m-a privit cu ma jucam.. Credeam ca in fiecare zi mama va sta la geamul clasei si ma va privii..

In fiecare duminca mama ma conrola in cap sa nu o fac de ras luni la gradinita cand urma sa ma controleze si asistenta medicala de paduchi..

In fiecare zi venea un vecin sa ma ia de la gradinita, ma incuia in casa.. plangeam pana la 6-7 cand steam ca vine mama si se termina ziua..

In zilele in care nu mergeam la gradinita ma lasa acasa cu o vecina batrana pe care o speriam cand imi puneam dinti de vampir.. Cum batea la usa imi puneam dinti sa plece sis a ma lase singura..

Imi cumparam guma Turbo ca sa-mi fac tatuaje.. statea mama ore intregi sa imi curete tatuajele de pe mani sa nu ma vada tata ..

Sambata ma trezeam la 8, cand incepeau desenele animate pe protv.. adoram sa ma uit la tom si jerry ..

Mai tarziu.. la scoala .. invatatoarea se plangea mereu la mama ca bat baieti din clasa.. imi placea sa cred ca desi sunt fata sunt mai curajoasa decat baieti.. astfel incat daca unul ma supara il pocneam pana incepea sa planga..

Mai tineti minte? Casa plina cu mileuri .. Toti aveam in casa o vitrina in care mama aranja mileuri si bibelouri.. cani si pahare, covore persane, televizor alb-negru, masa de sticla, pat cu lada..

Copilaria este o poveste cu un final tragic.. te trezesti din ea prea devreme.. profiti de ea prea putin.. si iti dai seama ca e pacat prea tarziu..

Intoarcere la radacini..

Ora de varf.. agitatie.. multa lume, multe voci, multi ochii.. zgomote ce imi irta timpanul..

Simt ca in orice moment toti ochii din jur se vor napustii asupra mea, iar simturile mele se vor bloca..

« -Urmeaza staia D2 cu peronul pe partea stanga ! »

Oboseala imi ingroapa mintea in necunoscut.. inima imi tresare ca nebuna.. tin un discurs cu mine.. « -O sa fie bine.. trebuie sa ma linistesc.. nu, nu aici am vrut sa ajung.. vreau acasa.. oare la cat am sa ajung ? » Ma uit la ceas.. 15.03.. « -Abia 3.. am timp.. ahh.. e ultima statie, toti vor cobori, ce se va intampla cu mine cand usile se vor deschide ? Da, trebuie sa ma adun, sa fac un pas si gata.. «

Usile se deschid fac un pas.. agitatia din jurul meu ma doboara.. gasesc un scaun.. ma asez, inchid ochii.. ii deschid.. peronul gol.. « -Unde dracu a disparut toata lumea ? »

Pe scaunul din dreapta se aseaza un barbat..

-Domnisoara, va simtit bine ?

-Cred ca.. da..

-Multa agitatie azi.. ma intreb de unde a aparut atata lume si oare unde merg toti..

-Si oare care este povestea tuturor ?

-Dar povestea dumneavoastra care este ?

-Nu am o poveste..

-Imposibil.. toti avem o poveste, un trecut..

-Da, dar al meu e ingropat !

-Poate ca poveste dumeavoastra a inceut astazi.. aici..

Ma intorc agitata, intrebandu-ma daca este doar o coincidenta in cuvintele lui sau daca chiar ma cunoaste..

-Pareti palida.. Ce ati zice de o plimbare ?

-Cu siguranta mi-ar face tare bine..

-Sa mergem..

Imi prinde mana si ma trage cu forta dupa dansul, parca alergand.. « -Unde ma duce ? »

-Stiu eu o straduta unde va veti simti mult mai bine..

Imi simt corpul greu.. imi misc picioarele lent dupa domnul caruia nu-i stiu nici numele..

-Domnisoara, ne-am cunoscut acum o ora, dar nici macar nu iti stiu numele..

-Eu ? Nu am nume..

Tacere, a inteles ca nu vreau sa-mi stie numele si a preferat sa nu ceara explicatii..

Ajungem pe o straduta, plina cu pomi, unul la un metru, pomi frumosi, scunzi, au corona rotunda.. « -Oare ce parte a Bucurestului este asta ? »

-Domnisoara, pe strada asta am gasit noi orizonturii.. aici gandurile mele se linistesc si simt cas cap de toate problemele..

-Ma simt linista cu dumneavoastra, simt ca imi recapat increderea in mine..

-Ma bucur sa aud asta..

-Stiti.. pe strada asta am sa-mi las grijile si am sa-mi iau linistea.. am sa las aici amintirile si am sa-mi iau prezentul..

-Noi.. omaneni pastram in minte doar amintiri frumoase, ar fi pacat ca o domnisoara frumoasa ca dumneavoasta sa-ti lase aici clipele de fericire poate uitate..

-Nu e pacat, am sa parasesc strada cu alte clipe deosebite, sincere..

-Viata e abjecta, iar eu sunt ghinionist de fel, intalnirea cu dumneavoasta a fost poate un noroc.Detest sentimentalismele, iar soarta imi scoate in cale tot felul de victime ale sentimentelor..

-Cum v-ati dat seama ca eu sunt o victima a sentimentelor ?

-Ochii dumneavoasta plansi mi-au spus o poveste fara cuvinte..

-Vedeti, domnisoara, pentru implinirea in viata trebuie sa fiti puternica. Ca un copac urias.Daca ti s-ar jupui scoarta, ti-ar creste alta, daca ti s-ar taie ramurile, ti-ar creste alete.. Pe dumneata in schimb te-au smuls din pamant cu radacini cu tot.. Si te-au asvarlit in pustiu..

-Cu radacini cu tot.. asa este.. Cu radacini cu tot..