Ea

Nu stiu in ce moment m-am indragostit cu totul de ea, stiu doar ca iubeam ochii ei ( desi nu reuseam sa deslusesc daca erau verzi sau albastri sau caprui sau tot acest amestesc de culori.) ce ii surprindeam privindu-mi lung si clipind des, iar genele ei pareau aripi, adoram privirea ei, uneori plina de intelesuri pe care mi le imaginam si le interpretam dupa bunul meu plac.

          Eram acolo, seara de seara, in coltul de unde o priveam perfect, fara ca ea sau oricine altcineva sa banuiasca prezenta mea doar de dragul ei.

          M-am temut sa ma apropi sau sa ii vorbesc. Putinele dati in care ne vorbeam erau vorbe uzuale in care eu foloseam raspunsuri simple de teama de a nu fi luat in ras.

          Am descoperit-o intr-o noapte singura, trista, din nou plina de mister, mai frumoasa decat o vazusem pana atunci, poate cea mai frumoasa femeie care-mi statea vrodata in fata, mi-a inmuiat inima si nu mi-am mai putut lua ochii de la ea.

          M-am apropiat din ce in ce mai mult de locul in care statea inghesuita, iar ea s-a sprijinit usor de bratul meu, strangandu-l cu putere, inima mea isi dublase ritmul de bataie, mintea ma intreba daca ea ma observase intr-un final sau doar pentru ca aflam langa ea am devenit folositor. M-am bucurat, chiar daca ma folosea, asta insemna ca deveneam util si ma schimbam in cohii ei.

          Bausem cateva pahare de vin, iar curajul era de partea mea, i-am oferit ambele brate, i-am cupins talia cu ele cat de strans am putut, pentru a ma asigura ca nu se va putea  desprinde de mine si ca nu e doar imaginatia mea, iar ea era chiar acolo, lipita bine de pieptul meu.

          Am ramas asa, lipiti pentru urmatoarele doua ore. Mi-am lipit obrazul de al ei, i-am simtit parfumul fin, as fi ramas asa o vesnicie.

          Din cand in cand imi punea cate o intrebare in legatura cu cei din jurul nostru, intrebari la care raspundeam doar dand din cap fie afirmativ fie negative.

          Am condus-o in noaptea aia pentru prima data acasa, drumul nu era lung, dar nici scurt, era totusi ger, iar draga de ea tremura, incolacita de bratul meu. I-am luat mana aproape inghetata, am pus-o impreuna cu a mea in buzunarul meu si am strans-o cu putere. As fi vrut sa drumul sa nu se termine. Intre noi se asternuse de mult tacerea, iar mie imi era teama sa incep vreun subiect, desi in mintea mea se plimbau cu zecile. M-a cuprins tristetea cand drumul s-a sfarsit, i-am dat drumul  la mana, m-am apropiat de ea, i-am impins parul dupa ureche, iar ea mi-a urat noapte buna, am ezitat, am facut un pas inapoi, ea s-a departat usor facand pasi mici cu spatele, am facut un pas in fata, apoi unul inapoi, apoi unul in fata, vroiam sa o opresc, sa nu plece, sa-mi lipesc buzele de ale ei, dar curajul mi s-a stins si am privit-o cum se indeparteaza, lasandu-ma in fata portii.

          Am plecat cu inima indoiata de lipsa curajului meu si de ceea ce avea sa se intample in ziua urmatoare, un lucru imi era cat se poate de cert : O iubeam ! In seara aia mai mult ca niciodata.

Au trecut cateva saptamani din aceea seara, tind sa cred ca nu ii sunt indiferent, dar de atunci si pana acum curajul m-a parasit cu totul de a mai incerca sa ma apropi mai mult de cateva cuvinte aruncate, poate fara rost.

Recunosc, o iubesc tare, dar ochii ei plini de mister ma tin departe. Orice miscare de-a ei impune respect, e femeie din cap pana in picioare. Visez la ea si ma trezesc zi de zi cu speranta ca azi va fi ceva mai mult decat neevitabilul “Buna, ce faci?”.

Revin

Inchide-ti ploapele si elibereaza-ti mintea..

Lasa, o ultima data ca nisipul sa-ti mangaie pielea, ca apa sarata sa-ti umezeasca  trupul, ca soarele sa-ti incalzeasca umerii..

Aminteste-ti de noptiile albe, scurte, pierdute, contempleaza-le, umplele cu rasul tau, lasa-ti parul sa zambeasca in  lumina lunii, talpile sa atinga nisipul, iar corpul tau sa se umduiasca usor pe melodia sufletului tau.

Aminteste-ti ziua de azi, sa nu ai regrete, resentimente, tristete..   

Acum, i-ati ramas bun de la soare printr-o imbratisare, spunei ca-ti va fi dor de el, ca il vei astepta, fa-l sa nu te uite peste toamna, iarna, primavara..

Pregateste-te de nostalgia  anotimpului ce tocmai se instaleaza comod, incet..

Odihneste-ti trupul, gandul..

Buna dimineata zi de toamna !

Undeva cand toamna a inceput

Pasim usor, pe alea ingusta din parcul trist de venirea toamnei.. Linistea ne incalzeste inimile in timp ce sufletele noastre plang la fiecare pas facut pe frunzele moarte si de curand uscate..

“Off.. toamna asta nu a lasat picaturile de lacrimi ale cerului sa-mi umezeasca obrajii uscati de soarele arzator de curand pierdut..” imi spuneam eu incercand sa chem ploaia, pentru ca stiu ca toamna cerul nu plange de tristete, ci de bucuria de a se scalda in apa limpede.

Timpul trece pierdut pe langa noi, ca o adiere puternica de vant.. un fior ma surprinde neplacut si ma face sa-mi fie teama de tot ce avea sa urmeze.

Alung teama strangandu-l tare de mana, pentru ca stiu ca atunci cand il tin de mana nimic rau nu ar putea sa se intample..

Si totusi.. intr-o clipa norii au luat-o razna, lumina parca a disparut, m-am agatat puternic de mana lui si lacrimile cerului au inceput a curge necontenit peste noi..

El, a inceput sa alerge, ma tragea cu putere, l-am oprit.. am privit cerul, i-am zambit, am imbratisat ploaia si-am lasat ca buzele noastre sa se atinga la de tare cum picaturile de ploaie atingeau asfaltul.

Tu

Because I am happy with you..

-- Imi e dor de tine.. vi ?

Si razi.. Si adormi cu gandul la mine..

Te trezesti de dimineata, fericit, iti arunci cateva haine intr-un ghiozdan, respiri adanc, inima sta sa-ti iasa din piept pe tot drumul spre gara si nu te opresti din a zambi.

Ajungi la gara, iti iei bilet si te urci in tren..

Trenul paraseste usor peronul, respiratia ti se opreste brusc si inima ta o ia razna iar.. si iar..

Iti scoti telefonul, ma suni.

-- Sunt in drum spre tine..

Inchizi repede, razi si cauti in telefon poza mea..

Din cinci in cinci minute te uiti la ceas, timpul pare sa treaca prea greu pentru rabdarea ta. Incerci sa dormi, inchizi ochii si-mi vezi zambetul.. Somnul nu vrea cu tine azi..

Ultimele cinci minute.. Esti gata, emotionat, traspirat..

Cobori din tren, ma cauti cu privrea.. Ma gasesti, tremuri pana ajungi la mine.. Ma strangi in brate, ma saruti.. Te linistesti.. Esti fericit, iar eu..

-- Te iubesc !

Revenire

Apusul..

Intraga planeta se pregateste de somnul dulce al unei nopti lungi in care doar stelele vor veghea..

Iar natura, in ochii mei, ascunsi in balconul singuratic si intunecat, se lasa usor in bataia vantului, de parca sta sa adoarma..

Ochii-mi sunt mici si fixati in gol.. Doar buzele-mi sunt miscate, scotand din cand in cand un fum subtire si gri..

Asteptarea, intr-o casa goala imi agita gandurile.. Ma simt rece..

Spaima..

Tresar cand simt o atingere pe umarul meu stang insotita de cuvinte ce ma intreaba “ Ma asteptai ? “

Mai apoi, buzele tale se lipesc de ale mele, bratele tale ma cuprind.. Ma simt stransa si fara aer, intr-un pat moale si la fel de rece..

Adorm goala in bratele tale..

Rasaritul ma gaseste singura.. in acelasi balcon gol..

Plecare

Rasaritul..

Frunzele, iarba, florile.. se scutura usor de roua, dupa somnul dulce si adanc de noapte. Capaci incep a zambii.. a se indrepta, a-si aranja frunzele.. de parca intreaga natura se piaptana..

O zi noua, sta sa inceapa..

Si totusi.. ochii mei nu au vazut niciodata un rasarit, dar mi-a fost usor de imaginat.. In schimb, m-am bucurat de puternicul miros al diminetii, miros de iarba, de apa, de nisip.. miros dulce de soare ce ma duce mereu cu gandul la mare.. la valuri ce se sparg de tarm, la nisip uscat ce mangaie pielea arsa ..

Azi, gandul marii nu mi-a dat pace.. s-a tot rotit prin mintea mea..

Imi las parul sa se bucure in voie de aer si soare..

Si plec..

Nasterea

Nu pot schimba lumea, mi-e imposibil.. Eu sper sa pot schimba macar o bucatica din ea.. In schimb, pot schimba visele..

Mi-am dorit candva sa-mi urasc inima. O iluzie m-a facut sa vreau sa ranesc din nou. Am ranit din adancul ochiilor mei.

Asta pentru ca m-am nascut greu. Atat de greu mi-am dezlipit aripile.. atat de greu am parasit pantecele mamei.. simteam ca lumina nu-mi va aduce fericire. Dar mama isi dorea sa-mi sarute chipul murdar de lacrimi si sa-mi asculte bataile puternice ale inimii de teama.

In ochii ei mi-am ascuns speranta si nadejdea.. si m-am nascut.. A fost singura clipa cand ea a atins maximul fericirii si si-a uitat durerea.

Tarziu, dar nu prea tarziu.. l-am intalnit pe el.. facandu-l sa simta aceleasi sentimente avute de mama la nasterea mea.

A doua oara m-am lasat nascuta, dezbracandu-ma de vechile amintiri si de visele cenusii.

M-am nascut in prezenta ta si din tot ceea ce insemni tu. Chiar eu m-am imbracat cu privirea lunii zambitoare din noaptea de inceput de toamna, daruindu-ti sufletul meu sa-l ti strans doar pentru tine.

De atunci ma hranesc doar cu iubire si vise cu noi. Uneori imi mai sterg crestetul de praf de stele sau lacrima din coltul ochiului drept si ma doare putin crestetul de apasarea norilor.

Erau momente cand imi era frig, cand umblam desculta si cu sufletul gol prin raceala noptii. De fapt atunci imi rapea iubirea, dar ma multumeam cu caldura de a doua zi.. parea ca o mila seaca a unei mame ca isi paraseste copilul.. Si doare caderea de pe culmea iubirii, asa cum doare plecarea trenului din gara, plin cu soare, luna, stele, caldura, iar indepartarea lui tot mai mult imi strange pieptul in dreptul inimii.

Incepi sa pleci uitandu-mi zambetul si ochii plini de lacrimi..

Apoi. Incepi sa vi aducand un de bagaj zambet si fericire.. si incep sa nasc iar.. si iar.. si iar..

Azi-noapte visele noastre au stat ascunse pe fata nevazuta a lunii..

Our Love

Tu reprezinti intregul univers.. Iubirea noastra reprezinta centrul universului.. soarele.. ne incalzeste, ne orbeste, ne apropie, ne tine vii..

Iubirea noastra e un sunet.. nu de vioara, nu de pian, nu de chitara.. un sunet al inimilor ce bat concomitent..

Iubirea noastra e un simt.. mirosul de ulei sfintit sau de roua dintr-o dimineata de vara sau de frunze uscate dintr-o dupa-amiaza de toamna sau de rece din visele de iarna.. Un anotimp sau toate..

Iubirea noastra e o atingere.. o atingere fina ce nu lasa urme..

Iubirea noastra e o floare, o floare alba de primavara.. pura..

Iubirea noastra e un fluture cu viata lunga..

Iubirea noastra e un fel de mancare ce nu trece prin stomac, dar ne hraneste sufletele..

Iubirea noastra e un pansament, ne acopera ranile distantei, dorului.. ne sterge lacrimile.. ne imbraca tristetea..

Iubirea noastra e un drum cu sine.. stii tu, drumul cel lung care te aduce mereu la mine.. dar pe drumul iubirii noastra nu exista cale de intoarcere..

Iubirea.. suntem noi.. creatorii ei..

Lovin' You

Noapte racoroasa de inceput de toamna..

Nou inceput de viata.. Un fel de renastere langa tine..

Am petrecut mult timp intr-un loc inchis, prea putin aerisit.. Iesind din caldura, aerul rece mi-a facut bine. Fericirea, bucuria ca merg acasa m-a facut sa nu mai simt frigul.

Am mers mult, mult de tot prin noapte, prin aerul racoros.. incantata de fosnetul usor al frunzelor.. aveam rabdare.. o rabdare de inger in orasul pustiu..

The thread is broke..

Patul meu rece si gol.. ma privea trist.. l-am strans in brate, oferindu-i caldura corpului meu, lasandu-mi gandurile sa pluteasca usor peste ochii mei inchisi..

--Stiu, dupa legile acestui pamant, sunt rea, plecata nevenita, lacrima neplansa, suflet fara suflet, am toate defectele spatiului timp – necunoscut.. accept, astept sentinta condamnarea..

Cineva, spunea odata ca gandirea omoara pasiunea.. eu de azi nu vreau sa mai gandesc.. si te rog, nu mai gandi nici tu..

Un aer rece mi se aseaza pe buze.. le apasa usor.. seamana cu forma buzelor tale..

Simt, aud bataile inimii tale..

Thinking aloud..

-- Simt bataile inimii tale cand vorbim la telefon, cateodata mi se taie respiratia, ma trec fiori, respir in ritmul vocii tale.. simt in vene fiecare km ce ne desparte..

Imi apesi buzelee cu un deget, in semn de tacere..

Silence..

Imi mangai fiecare bucatica de piele.. Iti treci mana prin fiecare fir de par..

Picuri.. mangaiere.. gemete adormite.. obosite de vreme, goluri frante. Tacere. Tristete. Taina.

Deschid ochii cautand privirea ta..

Dimineata ploioasa de toamna..

Shanice - Lovin' You

Little

Se spunea, cu ceva timp in urma, sa nu ai niciodata incredere in barbati.. ei sunt cei ce iti manipuleaza sentimentele, ei inseala, motivandu-si de fiecare data fapta, ei vorbesc urat femeilor pe care le-a pierdut, cauta mereu consolare.. face totul ca vina sa fie mereu pe umerii altora si nu a lui..

Eu nu mai am curaj sa cred in ceea ce credeam mai de mult, in posibilitati, in drame, in poveste perfecte, in ceea ce spuneti voi sau in ceea ce spun ei..

Eu cred in mine, cred in ceea ce simt .. cred in ceea ce vad si cel mai important cred in el..

Si asta nu e o declatatie “de dragoste” pentru tine, tu cel ce citesti si zambesti infundat, ironic.. Si stii de ce ? Pentreu ca povestea noastra nu-i deloc perfecta. Daca ar fi fost, tu erai aici, in spatele meu in timp ce eu scriam aceste randuri si nu m-ai fi lasat in ruptul capului sa ma concentrez.. Daca ar fi fost, n-as fi varsat nicio lacrima, pentru tine, pentru noi.. Daca ar fi fost, nu ar fi existat atata dor, atat speranta, atatea sentimente..

Si cand spun perfecta, ma refer la o poveste ca cele din basme, cand printul si printesa traiesc fericiti pana la adanci batranesti..

Realitatea noastra este total imprefecta, dar tocmai asta o face speciala si plina de farmec..

Dor

Imi e dor..si fiecare rasarit de soare.. fara tine langa mine doare..

Imi e dor.. si iti caut linia degetelor in fiecare raza de soare ce ma prinde cu ochii inchisi..

Imi e dor.. si iti caut chipul in orice margine a firii..

Imi e dor.. si te caut in fiecare vis de noapte..

Imi e dor.. sa ma satur de tine, desi asta nu s-a intamplat niciodata..

Imi e dor.. sa vi.. sa vi.. sa vi.. si sa nu pleci..

Imi e dor.. desi esti un drac cu, coarne si zambet frumos..

Imi e dor.. desi te simt aproape..

Imi e dor.. si atat..

Memories

Monolog...

Cât soare poţi să aduni in zâmbetele tale.. şi chiar de mâine-i luni, duminică îmi pare, căci tu mă faci să stau şi să visez frumos şi aduci căldură-n suflet, în anotimp geros..

Şi când e luni cu tine, nu contează decât să traim, ce alţi doar visează..

Nimic numai contează, nici nori de pe cer, căci astazi ei visează în stopi de efemer...

Ca in multe seri, de altfel, imbrăţişându-te in gând..

Iubirea să-mi vegheze, când tot a adormit !

Şi tu..

Închizi uşa de la compartiment.. mâna-ţi tremură, eşti obosit şi abia te mişti..

Tragi uşa care alunecă greu, apoi te aşezi pe o banchetă innegrită , sclipind a murdărie lipicioasă, ştampilată in mod obseriv cu emblema CFR, să nu uiţi, parcă, unde te afli..

Îţi e somn.. ochii îţi ard. Aerul de iarnă geroasă, încă apăsător de frig, plamâni tăi fac convulsii tot mai mari pentru a aproviziona cu oxigenul atât de necesar..

Închizi ochii şi-ţi treci în amintiri ultimele 48 de ore.. Respiraţia nu-ţi mai aparţine, o faci din reflex..

Te gândeşti pe cine ai lăsat pe peron, aşteptând să plece trenul..

O auzi, e ea.. te strădui să-ţi imaginezi chipul ei clar.. ştii că e ea.. ii auzi plânsetul..

O simţi, îţi strânge mâna.. îţi săruta buzele uscate de frig..

O miroşi.. acelaşi miros al dimineţii..

Îţi vorbeşte, cuvintele ei sunt scurte, curate, interminabile.. Îţi vorbeşte incontinuu. Nu se opreşte, iar tu nu te mai saturi să o asculţi.. Te legăni in vorbele ei ca o frunza in bătaia vântului..

O guşti.. O guşti pe bucăţi şi intreg.. Are buzele reci.. umede şi sărate de la lacrimile ce nu le-ai putut oprii..

De ce are buzele reci ?

Te mângâi cu ele şi-ţi dă fiori, rămâi ud după ele.. rămâi rece, rămâi mut..

Deschizi uşor ochii.. pupilele o caută.. compartimentu-i gol..

Zâmbeşti liniştit, fără sens.. Ai totul.. Te ai pe tine, ai lumea, o ţigară, fumul şi o mică fărâmă de amintiri.. Ai o viaţă lăsată in urmă, o viaţă ce te aşteaptă în staţia la care ai urcat..

Te vei intoarce la ea.. dar nu aici şi nu acum.. O ai în gand

Priveşti geamul aburit.. recunoşti oraşul, nu-ţi dai seama când au trecut 5 ore..

Cobori.. în mersul trenului..

My world

Second waltz - valsul primaverii

Lumea asta reala nu ma incanta deloc.

Am incercat sa-mi caut o alta, dar nu exista niciun autoboz cu destinatia Marte. Mai apoi am inceput sa traiesc lumea cartilor, dar fiecare carte avea un sfarsit, la fel ca viata, iar fiecare sfarsit ma intrista tare.

Intr-un final, am inchis ochii si acum traiesc in lumea pe care mi-am inventat-o.
Da, eu am o lume a mea. O lume plina de culori, dar foarte multe culori. Aici exista oglinzi la tot pasul, tot e limpede si clar. Predomina totusi verdele crud, nori albi si pufosi pe cerul senin. Mai si ploua uneori, dar, stii tu, ploaie calda de vara .. aa.. nu.. mai bine primavara, ca sa fie racoare afara. Sa fie temperatura aia perfecta, pe care nici n-o simti. Curcubee .. si raze de soare dupa.

Cum miroase? Pai, cam cum e acum afara. Peste tot, oriunde m-as duce, simt un parfum in aer care ma ia de cap. La modul ca nu inteleg ce caut eu singura pe strada cand afara miroase a flori de salcam.
Imi plac mansardele si eu, in lumea mea, am o mansarda care se umple atunci cand ploua cu sunetul picaturilor ce cad pe acoperis. Am o gradina mare, plina cu allele alba si tei si salcami si un hamac prins de 2 copaci stufosi. Si nisip .. ma jucam in nisip cand eram mica .. hm… sau mai bine o plaja intreaga? Da, o plaja, clar. Si merg desculta peste tot.

Si detalii..
In lumea mea, iubirea e pura .Oamenii se saruta des. Toti zambesc, nu exista ura, gelozie, ci exista magie. Dorintele puse cand sufli in lumanari, sau cand vezi avioane pe cer, sau cand ai spus un cuvant in acelasi timp cu celalalt se indeplinesc. Sa nu mai vorbesc de cele puse cand vezi stele cazatoare…
Oamenii se privesc in ochi si isi spun tot ce simt. Sunt sinceri si profunzi. Stiu ca pot orice si lupta pentru ce isi doresc. Si reusesc in tot ce isi propun. Si isi respecta intotdeauna promisiunile. Si canta.
In rest… rasarituri de soare, aripi, frunze si fluturi.
In lumea mea se viseaza foarte mult…

Trista

De ce sunt tristă ?


Sunt tristă, pentru că azi.. toată ziua mi-a sunat telefonul, când îl auzeam inima stătea să iasă din piept.. alergam prin casă că o nebună.. şi niciodată n-ai fost tu..

Dezamăgire..

Sunt tristă, pentru că am dormit cea mai mare parte din zi, să mai scurtez timpul în care mă gândeam la tine.. şi totuşi de fiecare dată ai apărut în visul meu..

Vis..

Sunt tristă, pentru că ieşirea cu o prietenă m-a destins.. şi totuşi.. m-am chinuit să fiu atentă la tot ce a spus şi să nu mă gândesc la tine..

Concentrare..

Sunt tristă, pentru că nu credeam că vei renunţa.. şi mi-am petrecut o parte din zi căutând veşti despre tine..

Speranţă..

Sunt tristă, pentru că zâmbesc fals..
Sunt tristă, pentru că nu mă pot opri din tremurat..
Sunt tristă, pentru că mă simt singură cu 10 persoane în jurul meu..
Sunt tristă.. pentru că sunt tristă..

Un fel de plumb

Pe camp.. la abator.. nu ninge..
Noaptea-i linistita.. nu-i vant.. nu-i frig..
E fum.. si ceata..
Tablou funerar.. negrul si albul se combina.. peisaj macabru..
Am plans.. si mi-a fost frica.. n-ai fost acolo sa stergi si sa alini..

Asculta ploaia.. sunt lacrimile ce-mi curg mie..
Asculta vantul.. e respiratie mea, cand nu sunt langa tine..
Priveste soarele.. e zambetul meu cand te aveam..
Priveste cerul innorat.. reflecta inima mea..

Asculta-ti inima.. sunt Eu..

Te rog..
Sa nu ma cauti.. si daca ma cauti sa nu ma gasesti..
Sa nu ma gasesti.. si daca ma gasesti sa nu ma strigi..
Sa nu ma strigi.. si daca ma strigi sa nu-ti raspund..
Sa nu-ti raspund.. si daca iti raspund sa ma lasi..
Sa ma lasi.. si daca ma lasi sa nu ma mai vrei..
Sa nu ma mai vrei.. si daca ma vrei, sa nu ma ai..
Sa nu ma ai.. si daca ma ai sa nu-mi zambesti..
Sa nu-mi zambesti.. si daca imi zambesti.. sa nu-mi cer sa zambesc si eu..

Si te mai rog..
Sa nu ma mai iubesti..
Sa ma uiti..
Sa nu te gandesti..
Sa mergi inainte fara mine..

Si te mai rog.. sa nu crezi nimic din ce te-am rugat..


Edward Shearmur - Grand Central

Ganduri de toamna

Am fost fericita.. un inceput de toama cand totul in jurul meu devena melancolic..

Sfarsitul verii, al soarelui, inceputul scolii cu miros de flori vii.. totusi sufletul meu zambea de fericire, eram linistita, protejata.. si iubita..

Oferind totul.. fara sa cer nimic la schimb, poate un zambet in loc de “Multumesc!”..

Dar.. asa sunteti voi, barbatii, orgoliosi, egoisti si incapatanati.. dati sfaturi atunci cand trebuie sa ascultati.. Aveti impresa ca sosetele se impacheteaza singure, dulapul se umple singur de haine curate si calcate, iar mancarea se pune singura in farfurie.. Tot voi.. preferati sa va rataciti decat sa cereti indicatii.. noroc ca s-au inventat GPS-urile.. Si daca noi nu v-am iubii ati fi cu toti in strada murdari si flamanzi, aratand ca un tablou de toamna..

Iar tu.. nu esti cu nimic diferit de restul barbatilor..

Ti-am zis de ce iubesc toamna ?

Ti-am zis.. intr-o noapte, cand somnul punea usor stapanire pe tine, iar pana dimineata ai uitat..

O iubesc pentru ca e mereu trista.. cu aspect de cavou..

Natura-i moarta si calcata-n picioare de catre trecatori..

Dar este si romantica, lasand sa inceapa odata cu ea si cele mai frumoase povesti de dragoste.. pacat ca de cele mai multe ori toate se termina asa.. cu aspect ruginiu..

Rugina.. noapte trista si ploioasa de toamna.. In noapte asta n-am sa-ti spun niciun cuvant.. Cuvintele se vor risipi, ca frunzele in vant cand mor, rapuse de tristetea neputintei de a da viata, de a emotiona, de a aduce liniste si pace in sufletul tau..

N-o sa-ti spun nici ca vreau sa fi aici, sa ramai aici, ci iti voi arata cat de frumos este sa stii ca poti fi langa cineva care-ti ofera ceea ce-si doresc frunzele..

N-o sa-ti spun mai nimic, dar te voi asculta asa cum toamna ascult ecourile padurii si gemetele vantului..

N-am sa-ti mai ofer nimic in aceasta clipa..

Poate-ti voi oferii maine.. sau in alta zi.. cand toate impresiile, bucuriile, emotiile noaste vor lua un alt chip..

Ce poti sa oferi iubirii, decat iubirea insasi, asa cum este ea cu bucuriile si visele mele ?