Miros de salcami

Mirosul imbietor al salcamilor m-a scos ,azi, din camera obscura in care ma aflam parca de ani..
Azi.. stazile sunt intr-un flux si reflux continuu, totul pare un ocean de ape niciodata in odihna - si oamenii trec si vin, si pare ca nici ei nu stiu unde merg precis, ochii lor privesc inainte, peste capetele celr dimprejur, spre niste imagini numai de ei stiute - si la toate aceste li se spune viata..
Primavara.. nu simti viata daca nu te bucuri de mirosul salcamilor infloriti..
Pe jos.. pe asfalt, in fata unor garduri, parca de cimitir, oamenii cu sticle langa ei, oameni de toate varstele, cu ochii goliti de lumina, cu gandul la cat de repede o sa se termine si astazi sticla, riposteaza agresiv.. si-mi sperie gandurile bune..
Fiecare intre acesti oameni se afla intr-un univers de mult prabusit..
Lumea asta ar fi putut fi armonioasa.. dar cum uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte ce ne sunt oferite fara ca noi sa depunem vre-un efort, ne-am ingreunat existenta.. pierzandu-ne intr-un romantism ieftin..
Observ ca multi dintre noi prefera sa viseze la o viata pe un ecran, pe o scena, ceva sa ii faca sa iasa din anonimat..
Facem pasiuni - uneori decisive - pentru oameni care, timp de cel mult 2 ore, la pret de cativa lei, ne dau iluzia ca am iesit din propiul nostru destin si ca noi suntem - sau am putea fi - cei de pe ecran.. Pierdere de timp..
Azi.. vreau sa renunt la toate gandurile mele.. vreau sa-mi ies din fire si sa-mi pierd ziua pe un culoar invadat de verdeata si miros de salcami.. chiar daca mirosul lor nu va acoperi mirosul tau ramas pe pielea mea..