Little

Se spunea, cu ceva timp in urma, sa nu ai niciodata incredere in barbati.. ei sunt cei ce iti manipuleaza sentimentele, ei inseala, motivandu-si de fiecare data fapta, ei vorbesc urat femeilor pe care le-a pierdut, cauta mereu consolare.. face totul ca vina sa fie mereu pe umerii altora si nu a lui..

Eu nu mai am curaj sa cred in ceea ce credeam mai de mult, in posibilitati, in drame, in poveste perfecte, in ceea ce spuneti voi sau in ceea ce spun ei..

Eu cred in mine, cred in ceea ce simt .. cred in ceea ce vad si cel mai important cred in el..

Si asta nu e o declatatie “de dragoste” pentru tine, tu cel ce citesti si zambesti infundat, ironic.. Si stii de ce ? Pentreu ca povestea noastra nu-i deloc perfecta. Daca ar fi fost, tu erai aici, in spatele meu in timp ce eu scriam aceste randuri si nu m-ai fi lasat in ruptul capului sa ma concentrez.. Daca ar fi fost, n-as fi varsat nicio lacrima, pentru tine, pentru noi.. Daca ar fi fost, nu ar fi existat atata dor, atat speranta, atatea sentimente..

Si cand spun perfecta, ma refer la o poveste ca cele din basme, cand printul si printesa traiesc fericiti pana la adanci batranesti..

Realitatea noastra este total imprefecta, dar tocmai asta o face speciala si plina de farmec..

Dor

Imi e dor..si fiecare rasarit de soare.. fara tine langa mine doare..

Imi e dor.. si iti caut linia degetelor in fiecare raza de soare ce ma prinde cu ochii inchisi..

Imi e dor.. si iti caut chipul in orice margine a firii..

Imi e dor.. si te caut in fiecare vis de noapte..

Imi e dor.. sa ma satur de tine, desi asta nu s-a intamplat niciodata..

Imi e dor.. sa vi.. sa vi.. sa vi.. si sa nu pleci..

Imi e dor.. desi esti un drac cu, coarne si zambet frumos..

Imi e dor.. desi te simt aproape..

Imi e dor.. si atat..

Memories

Monolog...

Cât soare poţi să aduni in zâmbetele tale.. şi chiar de mâine-i luni, duminică îmi pare, căci tu mă faci să stau şi să visez frumos şi aduci căldură-n suflet, în anotimp geros..

Şi când e luni cu tine, nu contează decât să traim, ce alţi doar visează..

Nimic numai contează, nici nori de pe cer, căci astazi ei visează în stopi de efemer...

Ca in multe seri, de altfel, imbrăţişându-te in gând..

Iubirea să-mi vegheze, când tot a adormit !

Şi tu..

Închizi uşa de la compartiment.. mâna-ţi tremură, eşti obosit şi abia te mişti..

Tragi uşa care alunecă greu, apoi te aşezi pe o banchetă innegrită , sclipind a murdărie lipicioasă, ştampilată in mod obseriv cu emblema CFR, să nu uiţi, parcă, unde te afli..

Îţi e somn.. ochii îţi ard. Aerul de iarnă geroasă, încă apăsător de frig, plamâni tăi fac convulsii tot mai mari pentru a aproviziona cu oxigenul atât de necesar..

Închizi ochii şi-ţi treci în amintiri ultimele 48 de ore.. Respiraţia nu-ţi mai aparţine, o faci din reflex..

Te gândeşti pe cine ai lăsat pe peron, aşteptând să plece trenul..

O auzi, e ea.. te strădui să-ţi imaginezi chipul ei clar.. ştii că e ea.. ii auzi plânsetul..

O simţi, îţi strânge mâna.. îţi săruta buzele uscate de frig..

O miroşi.. acelaşi miros al dimineţii..

Îţi vorbeşte, cuvintele ei sunt scurte, curate, interminabile.. Îţi vorbeşte incontinuu. Nu se opreşte, iar tu nu te mai saturi să o asculţi.. Te legăni in vorbele ei ca o frunza in bătaia vântului..

O guşti.. O guşti pe bucăţi şi intreg.. Are buzele reci.. umede şi sărate de la lacrimile ce nu le-ai putut oprii..

De ce are buzele reci ?

Te mângâi cu ele şi-ţi dă fiori, rămâi ud după ele.. rămâi rece, rămâi mut..

Deschizi uşor ochii.. pupilele o caută.. compartimentu-i gol..

Zâmbeşti liniştit, fără sens.. Ai totul.. Te ai pe tine, ai lumea, o ţigară, fumul şi o mică fărâmă de amintiri.. Ai o viaţă lăsată in urmă, o viaţă ce te aşteaptă în staţia la care ai urcat..

Te vei intoarce la ea.. dar nu aici şi nu acum.. O ai în gand

Priveşti geamul aburit.. recunoşti oraşul, nu-ţi dai seama când au trecut 5 ore..

Cobori.. în mersul trenului..

My world

Second waltz - valsul primaverii

Lumea asta reala nu ma incanta deloc.

Am incercat sa-mi caut o alta, dar nu exista niciun autoboz cu destinatia Marte. Mai apoi am inceput sa traiesc lumea cartilor, dar fiecare carte avea un sfarsit, la fel ca viata, iar fiecare sfarsit ma intrista tare.

Intr-un final, am inchis ochii si acum traiesc in lumea pe care mi-am inventat-o.
Da, eu am o lume a mea. O lume plina de culori, dar foarte multe culori. Aici exista oglinzi la tot pasul, tot e limpede si clar. Predomina totusi verdele crud, nori albi si pufosi pe cerul senin. Mai si ploua uneori, dar, stii tu, ploaie calda de vara .. aa.. nu.. mai bine primavara, ca sa fie racoare afara. Sa fie temperatura aia perfecta, pe care nici n-o simti. Curcubee .. si raze de soare dupa.

Cum miroase? Pai, cam cum e acum afara. Peste tot, oriunde m-as duce, simt un parfum in aer care ma ia de cap. La modul ca nu inteleg ce caut eu singura pe strada cand afara miroase a flori de salcam.
Imi plac mansardele si eu, in lumea mea, am o mansarda care se umple atunci cand ploua cu sunetul picaturilor ce cad pe acoperis. Am o gradina mare, plina cu allele alba si tei si salcami si un hamac prins de 2 copaci stufosi. Si nisip .. ma jucam in nisip cand eram mica .. hm… sau mai bine o plaja intreaga? Da, o plaja, clar. Si merg desculta peste tot.

Si detalii..
In lumea mea, iubirea e pura .Oamenii se saruta des. Toti zambesc, nu exista ura, gelozie, ci exista magie. Dorintele puse cand sufli in lumanari, sau cand vezi avioane pe cer, sau cand ai spus un cuvant in acelasi timp cu celalalt se indeplinesc. Sa nu mai vorbesc de cele puse cand vezi stele cazatoare…
Oamenii se privesc in ochi si isi spun tot ce simt. Sunt sinceri si profunzi. Stiu ca pot orice si lupta pentru ce isi doresc. Si reusesc in tot ce isi propun. Si isi respecta intotdeauna promisiunile. Si canta.
In rest… rasarituri de soare, aripi, frunze si fluturi.
In lumea mea se viseaza foarte mult…

Trista

De ce sunt tristă ?


Sunt tristă, pentru că azi.. toată ziua mi-a sunat telefonul, când îl auzeam inima stătea să iasă din piept.. alergam prin casă că o nebună.. şi niciodată n-ai fost tu..

Dezamăgire..

Sunt tristă, pentru că am dormit cea mai mare parte din zi, să mai scurtez timpul în care mă gândeam la tine.. şi totuşi de fiecare dată ai apărut în visul meu..

Vis..

Sunt tristă, pentru că ieşirea cu o prietenă m-a destins.. şi totuşi.. m-am chinuit să fiu atentă la tot ce a spus şi să nu mă gândesc la tine..

Concentrare..

Sunt tristă, pentru că nu credeam că vei renunţa.. şi mi-am petrecut o parte din zi căutând veşti despre tine..

Speranţă..

Sunt tristă, pentru că zâmbesc fals..
Sunt tristă, pentru că nu mă pot opri din tremurat..
Sunt tristă, pentru că mă simt singură cu 10 persoane în jurul meu..
Sunt tristă.. pentru că sunt tristă..

Un fel de plumb

Pe camp.. la abator.. nu ninge..
Noaptea-i linistita.. nu-i vant.. nu-i frig..
E fum.. si ceata..
Tablou funerar.. negrul si albul se combina.. peisaj macabru..
Am plans.. si mi-a fost frica.. n-ai fost acolo sa stergi si sa alini..

Asculta ploaia.. sunt lacrimile ce-mi curg mie..
Asculta vantul.. e respiratie mea, cand nu sunt langa tine..
Priveste soarele.. e zambetul meu cand te aveam..
Priveste cerul innorat.. reflecta inima mea..

Asculta-ti inima.. sunt Eu..

Te rog..
Sa nu ma cauti.. si daca ma cauti sa nu ma gasesti..
Sa nu ma gasesti.. si daca ma gasesti sa nu ma strigi..
Sa nu ma strigi.. si daca ma strigi sa nu-ti raspund..
Sa nu-ti raspund.. si daca iti raspund sa ma lasi..
Sa ma lasi.. si daca ma lasi sa nu ma mai vrei..
Sa nu ma mai vrei.. si daca ma vrei, sa nu ma ai..
Sa nu ma ai.. si daca ma ai sa nu-mi zambesti..
Sa nu-mi zambesti.. si daca imi zambesti.. sa nu-mi cer sa zambesc si eu..

Si te mai rog..
Sa nu ma mai iubesti..
Sa ma uiti..
Sa nu te gandesti..
Sa mergi inainte fara mine..

Si te mai rog.. sa nu crezi nimic din ce te-am rugat..


Edward Shearmur - Grand Central

Ganduri de toamna

Am fost fericita.. un inceput de toama cand totul in jurul meu devena melancolic..

Sfarsitul verii, al soarelui, inceputul scolii cu miros de flori vii.. totusi sufletul meu zambea de fericire, eram linistita, protejata.. si iubita..

Oferind totul.. fara sa cer nimic la schimb, poate un zambet in loc de “Multumesc!”..

Dar.. asa sunteti voi, barbatii, orgoliosi, egoisti si incapatanati.. dati sfaturi atunci cand trebuie sa ascultati.. Aveti impresa ca sosetele se impacheteaza singure, dulapul se umple singur de haine curate si calcate, iar mancarea se pune singura in farfurie.. Tot voi.. preferati sa va rataciti decat sa cereti indicatii.. noroc ca s-au inventat GPS-urile.. Si daca noi nu v-am iubii ati fi cu toti in strada murdari si flamanzi, aratand ca un tablou de toamna..

Iar tu.. nu esti cu nimic diferit de restul barbatilor..

Ti-am zis de ce iubesc toamna ?

Ti-am zis.. intr-o noapte, cand somnul punea usor stapanire pe tine, iar pana dimineata ai uitat..

O iubesc pentru ca e mereu trista.. cu aspect de cavou..

Natura-i moarta si calcata-n picioare de catre trecatori..

Dar este si romantica, lasand sa inceapa odata cu ea si cele mai frumoase povesti de dragoste.. pacat ca de cele mai multe ori toate se termina asa.. cu aspect ruginiu..

Rugina.. noapte trista si ploioasa de toamna.. In noapte asta n-am sa-ti spun niciun cuvant.. Cuvintele se vor risipi, ca frunzele in vant cand mor, rapuse de tristetea neputintei de a da viata, de a emotiona, de a aduce liniste si pace in sufletul tau..

N-o sa-ti spun nici ca vreau sa fi aici, sa ramai aici, ci iti voi arata cat de frumos este sa stii ca poti fi langa cineva care-ti ofera ceea ce-si doresc frunzele..

N-o sa-ti spun mai nimic, dar te voi asculta asa cum toamna ascult ecourile padurii si gemetele vantului..

N-am sa-ti mai ofer nimic in aceasta clipa..

Poate-ti voi oferii maine.. sau in alta zi.. cand toate impresiile, bucuriile, emotiile noaste vor lua un alt chip..

Ce poti sa oferi iubirii, decat iubirea insasi, asa cum este ea cu bucuriile si visele mele ?