My world

Second waltz - valsul primaverii

Lumea asta reala nu ma incanta deloc.

Am incercat sa-mi caut o alta, dar nu exista niciun autoboz cu destinatia Marte. Mai apoi am inceput sa traiesc lumea cartilor, dar fiecare carte avea un sfarsit, la fel ca viata, iar fiecare sfarsit ma intrista tare.

Intr-un final, am inchis ochii si acum traiesc in lumea pe care mi-am inventat-o.
Da, eu am o lume a mea. O lume plina de culori, dar foarte multe culori. Aici exista oglinzi la tot pasul, tot e limpede si clar. Predomina totusi verdele crud, nori albi si pufosi pe cerul senin. Mai si ploua uneori, dar, stii tu, ploaie calda de vara .. aa.. nu.. mai bine primavara, ca sa fie racoare afara. Sa fie temperatura aia perfecta, pe care nici n-o simti. Curcubee .. si raze de soare dupa.

Cum miroase? Pai, cam cum e acum afara. Peste tot, oriunde m-as duce, simt un parfum in aer care ma ia de cap. La modul ca nu inteleg ce caut eu singura pe strada cand afara miroase a flori de salcam.
Imi plac mansardele si eu, in lumea mea, am o mansarda care se umple atunci cand ploua cu sunetul picaturilor ce cad pe acoperis. Am o gradina mare, plina cu allele alba si tei si salcami si un hamac prins de 2 copaci stufosi. Si nisip .. ma jucam in nisip cand eram mica .. hm… sau mai bine o plaja intreaga? Da, o plaja, clar. Si merg desculta peste tot.

Si detalii..
In lumea mea, iubirea e pura .Oamenii se saruta des. Toti zambesc, nu exista ura, gelozie, ci exista magie. Dorintele puse cand sufli in lumanari, sau cand vezi avioane pe cer, sau cand ai spus un cuvant in acelasi timp cu celalalt se indeplinesc. Sa nu mai vorbesc de cele puse cand vezi stele cazatoare…
Oamenii se privesc in ochi si isi spun tot ce simt. Sunt sinceri si profunzi. Stiu ca pot orice si lupta pentru ce isi doresc. Si reusesc in tot ce isi propun. Si isi respecta intotdeauna promisiunile. Si canta.
In rest… rasarituri de soare, aripi, frunze si fluturi.
In lumea mea se viseaza foarte mult…

Trista

De ce sunt tristă ?


Sunt tristă, pentru că azi.. toată ziua mi-a sunat telefonul, când îl auzeam inima stătea să iasă din piept.. alergam prin casă că o nebună.. şi niciodată n-ai fost tu..

Dezamăgire..

Sunt tristă, pentru că am dormit cea mai mare parte din zi, să mai scurtez timpul în care mă gândeam la tine.. şi totuşi de fiecare dată ai apărut în visul meu..

Vis..

Sunt tristă, pentru că ieşirea cu o prietenă m-a destins.. şi totuşi.. m-am chinuit să fiu atentă la tot ce a spus şi să nu mă gândesc la tine..

Concentrare..

Sunt tristă, pentru că nu credeam că vei renunţa.. şi mi-am petrecut o parte din zi căutând veşti despre tine..

Speranţă..

Sunt tristă, pentru că zâmbesc fals..
Sunt tristă, pentru că nu mă pot opri din tremurat..
Sunt tristă, pentru că mă simt singură cu 10 persoane în jurul meu..
Sunt tristă.. pentru că sunt tristă..

Un fel de plumb

Pe camp.. la abator.. nu ninge..
Noaptea-i linistita.. nu-i vant.. nu-i frig..
E fum.. si ceata..
Tablou funerar.. negrul si albul se combina.. peisaj macabru..
Am plans.. si mi-a fost frica.. n-ai fost acolo sa stergi si sa alini..

Asculta ploaia.. sunt lacrimile ce-mi curg mie..
Asculta vantul.. e respiratie mea, cand nu sunt langa tine..
Priveste soarele.. e zambetul meu cand te aveam..
Priveste cerul innorat.. reflecta inima mea..

Asculta-ti inima.. sunt Eu..

Te rog..
Sa nu ma cauti.. si daca ma cauti sa nu ma gasesti..
Sa nu ma gasesti.. si daca ma gasesti sa nu ma strigi..
Sa nu ma strigi.. si daca ma strigi sa nu-ti raspund..
Sa nu-ti raspund.. si daca iti raspund sa ma lasi..
Sa ma lasi.. si daca ma lasi sa nu ma mai vrei..
Sa nu ma mai vrei.. si daca ma vrei, sa nu ma ai..
Sa nu ma ai.. si daca ma ai sa nu-mi zambesti..
Sa nu-mi zambesti.. si daca imi zambesti.. sa nu-mi cer sa zambesc si eu..

Si te mai rog..
Sa nu ma mai iubesti..
Sa ma uiti..
Sa nu te gandesti..
Sa mergi inainte fara mine..

Si te mai rog.. sa nu crezi nimic din ce te-am rugat..


Edward Shearmur - Grand Central

Ganduri de toamna

Am fost fericita.. un inceput de toama cand totul in jurul meu devena melancolic..

Sfarsitul verii, al soarelui, inceputul scolii cu miros de flori vii.. totusi sufletul meu zambea de fericire, eram linistita, protejata.. si iubita..

Oferind totul.. fara sa cer nimic la schimb, poate un zambet in loc de “Multumesc!”..

Dar.. asa sunteti voi, barbatii, orgoliosi, egoisti si incapatanati.. dati sfaturi atunci cand trebuie sa ascultati.. Aveti impresa ca sosetele se impacheteaza singure, dulapul se umple singur de haine curate si calcate, iar mancarea se pune singura in farfurie.. Tot voi.. preferati sa va rataciti decat sa cereti indicatii.. noroc ca s-au inventat GPS-urile.. Si daca noi nu v-am iubii ati fi cu toti in strada murdari si flamanzi, aratand ca un tablou de toamna..

Iar tu.. nu esti cu nimic diferit de restul barbatilor..

Ti-am zis de ce iubesc toamna ?

Ti-am zis.. intr-o noapte, cand somnul punea usor stapanire pe tine, iar pana dimineata ai uitat..

O iubesc pentru ca e mereu trista.. cu aspect de cavou..

Natura-i moarta si calcata-n picioare de catre trecatori..

Dar este si romantica, lasand sa inceapa odata cu ea si cele mai frumoase povesti de dragoste.. pacat ca de cele mai multe ori toate se termina asa.. cu aspect ruginiu..

Rugina.. noapte trista si ploioasa de toamna.. In noapte asta n-am sa-ti spun niciun cuvant.. Cuvintele se vor risipi, ca frunzele in vant cand mor, rapuse de tristetea neputintei de a da viata, de a emotiona, de a aduce liniste si pace in sufletul tau..

N-o sa-ti spun nici ca vreau sa fi aici, sa ramai aici, ci iti voi arata cat de frumos este sa stii ca poti fi langa cineva care-ti ofera ceea ce-si doresc frunzele..

N-o sa-ti spun mai nimic, dar te voi asculta asa cum toamna ascult ecourile padurii si gemetele vantului..

N-am sa-ti mai ofer nimic in aceasta clipa..

Poate-ti voi oferii maine.. sau in alta zi.. cand toate impresiile, bucuriile, emotiile noaste vor lua un alt chip..

Ce poti sa oferi iubirii, decat iubirea insasi, asa cum este ea cu bucuriile si visele mele ?

Povestea lui

O poveste reala din imaginatia mea bogata..

Tarziu am descoperit ca femeia visurilor mele este defapt o copila’n papuci cu ochii verzi si par cret..

A mea copila nu-I doar zambet si fericire imensa, e si lacrimi amare si reci din zilele ploioase..

Nopti la rand am impartit acelasi pat, i-am mangaiat pielea stiind ca pana la mine zeci mai facusera asta, cu maini prea murdare pentru pielea ei si prea zbarcite pentru tineretea ei..

Tot ei.. i-au luat entiziasmut.. dar eu I l-am redat..

Zeci de dimineti calde de vara ochii mei s-au zdruncinat pe pielea ei arsa de soare..

Ii mangaiam buzele cu un deget cu sete de un sarut apasat..

O iubeam.. o iubire siropoasa asa cum ochii tai ratacesc prin romanele de dragoste prafuite intr-o veche biblioteca..

Un milon de ganduri imi treceau prin minte atunci cand ochii mei priveau fix in ochii ei calzi si plini de speranta..

Am avut-o putin..

Mi-a rapus-o o boala.. boala ca ii facea inima sa bata.. fericirea si iubirea..

A vrut sa zboare fara aripi..

Am gasit-o intinsa pe asfaltul rece, zambind cu buzele vineti.. parul valvoi si pulpele descoperite..

Mi-am dorit s-o urmez.. dar menirea mea era sa mai traiesc..

Si-am trait.. mereu cu gandul la ea..

Nu, iubirea noastra nu s-a stins niciodata.. Am continuat sa ne iubim in vis..

Plutesc, acum, printe ganduri , leganat pe un scaun, repus de batranete si de omul pe care-l vad zi de zi in oglinda stearsa de timp..

Lacrimile se opresc printe ridurile ochilor..

A mia iubire, din cele un million de romante necitite de omul simplu si neintelese de omul geniu, rataceste in amintirile unui muritor ramas prea devreme fara copila vioaie din visurile citadine de altadata..

UnderHopper - Latura intunecata

Cantec de leagan

Clipe.. mii de clipe în care aştept.. sa suni.. sa mă suni.. si privesc telefonul de 5 ori pe minut.. Aceiaşi poza.. acelasi tu.. acelaşi nimic..

Tresar cand totuşi suna.. si plec ochii cand nu eşti tu..

Mă afund în patul din camera goală cu mii de ganduri si griji.. închid ochii si visez fără pic de speranta..

Sa-mi faci o căsuţă mica si albă, cu obloane albastre.. undeva în pustietate, înconjurată de mii de lalele albe.. asa cum numai în rai îmi imaginez ca exista..

Sa-mi faci trei copii cu ochii mei si genele si buzele tale..

Sa ma trezesc langa tine miliarde de dimineti.. si sa adorm in bratele tale miliarde de nopti..

Sa nu ma certi, sa nu-mi faci reprosuri.. sa-mi zambesti.. sa ma vrei.. sa ma lasi sa invat sa te iubesc si-n esenta..

Sa-mi faci un sfarsit frumos..

La batranete.. rămaşi singuri în casuta noastră mica si albă, cu obloane şterse de timp albastre, înconjurată de mii de lalele moarte albe.. întinsă pe patul cu lenjerie albă din camera plină de tine si miros de naftalina sa-ti mangai ploapele si tu, sa-mi canti infundat un cantec de leagăn, sa-mi mai spui odată ca mă iubeşti.. sa-mi închizi ochii spotindu-mi

“Dormi în pace, iubito!”

Asculta mai multe audio diverse

Ploaie de poezie

Cândva.. trecând pe strada mea..

De mult.. o zi în care ploua..

Pe ai mei obraji.. ploaia se opera..

Îmi îngheţa pielea..

Mi-am închis ochii..

Și brusc, eu te-am simţit în fata mea..

Mi-ai sărutat mâna..

Mi-ai mângaiat pielea..

-Iubito, plouă din cauza mea ?

Mi-am lăsat capul în palma ta..

Tu.. sărutându-mi gura ..

Am deschis ochii.. și da..

Tot eu.. singură..

Pe strada mea..

Tot eu..

Cu imaginea ta..

Made by Tudor Eugenia